„Sunt Soția lui Andrei, și Acesta Este Casa Mea, Așa că Te Rog să Pleci”: Maria Era în Luna a Opta de Sarcină și Avea Nevoie de Liniște

Maria era în luna a opta de sarcină și ultimul lucru de care avea nevoie era stresul. Așteptase cu nerăbdare o seară liniștită acasă, dar liniștea i-a fost spulberată când Ioana, soacra ei, a intrat neanunțată.

• Sunt soția lui Andrei, și aceasta este casa mea, așa că te rog să pleci…

• Andrei a cumpărat această casă, am tot dreptul să fiu aici…

• A cumpărat-o în timp ce eram căsătoriți, așa că nu poți face propriile tale reguli aici. Eu pot decide…

„Cine crezi că ești să-mi spui ce să fac?” Vocea Ioanei răsuna prin sufragerie, fața ei roșie de furie.

Maria a tras adânc aer în piept, încercând să rămână calmă. „Sunt soția lui Andrei, și aceasta este casa mea, așa că te rog să pleci,” a spus ferm, cu mâna odihnindu-se protectiv pe burta ei umflată.

Ioana a râs disprețuitor. „Andrei a cumpărat această casă. Am tot dreptul să fiu aici.”

Răbdarea Mariei se subția. „A cumpărat-o în timp ce eram căsătoriți, așa că nu poți face propriile tale reguli aici. Eu pot decide cine rămâne și cine pleacă.”

Ochii Ioanei s-au îngustat. „Crezi că doar pentru că îi porți copilul, poți să mă comanzi? Îl cunosc pe Andrei toată viața mea. Tu ești doar o nou-venită.”

Maria a simțit un val de frustrare. Întotdeauna încercase să fie respectuoasă față de Ioana, dar femeia mai în vârstă nu o acceptase niciodată. „Nu încerc să te comand. Doar am nevoie de puțină liniște și pace. Doctorul a spus că stresul nu este bun pentru copil.”

Ioana și-a încrucișat brațele sfidător. „Ei bine, poate ar fi trebuit să te gândești la asta înainte de a te căsători cu fiul meu.”

Inima Mariei s-a scufundat. Sperase că Ioana va veni în cele din urmă la sentimente mai bune, dar părea că acea zi nu va veni niciodată. „Te rog, Ioana. Te rog frumos. Doar pleacă.”

Ioana a clătinat din cap. „Nu. Rămân chiar aici.”

Maria a simțit lacrimile adunându-se în ochi. Nu voia să plângă în fața Ioanei, dar stresul devenea prea greu de suportat. „Bine,” a spus încet. „Dacă tu nu pleci, atunci voi pleca eu.”

S-a întors și s-a îndreptat spre ușă, luându-și haina și cheile pe drum. Când a ieșit afară în aerul rece al serii, a simțit un val de ușurare. Cel puțin putea să ia puțin aer proaspăt și să-și limpezească mintea.

Maria a condus fără țintă pentru o vreme, încercând să se calmeze. A ajuns într-un mic parc unde mergea adesea să gândească. S-a așezat pe o bancă și a tras adânc aer în piept, încercând să-și liniștească inima care bătea cu putere.

După un timp, telefonul ei a vibrat cu un mesaj de la Andrei. „Unde ești? Mama a spus că ai plecat de acasă.”

Maria a oftat și a tastat un răspuns rapid. „Aveam nevoie de puțin aer. Mă întorc curând.”

Andrei a sunat-o imediat. „Maria, ce se întâmplă? Mama a spus că ai dat-o afară.”

Maria a simțit un nod în gât. „Nu am dat-o afară. I-am cerut să plece pentru că aveam nevoie de liniște și pace. A refuzat, așa că am plecat eu în schimb.”

Andrei a fost tăcut pentru un moment. „Voi vorbi cu ea,” a spus în cele din urmă. „Doar vino acasă, bine?”

Maria a dat din cap chiar dacă el nu putea s-o vadă. „Bine,” a șoptit ea.

Când Maria s-a întors acasă, Ioana plecase, dar tensiunea plutea încă în aer. Andrei o aștepta în sufragerie.

„Îmi pare rău,” a spus el încet. „Am vorbit cu mama. Nu va mai veni neanunțată.”

Maria a dat din cap, dar nu putea scăpa de sentimentul de neliniște. Știa că acesta nu era sfârșitul problemelor lor cu Ioana.

Pe măsură ce zilele treceau, Maria încerca să se concentreze pe pregătirea pentru venirea bebelușului, dar stresul continua să o apese. Nu putea să nu se îngrijoreze despre ce se va întâmpla când se va naște copilul. Va încerca Ioana să preia controlul? O va accepta vreodată pe Maria ca parte din familie?

Săptămânile au trecut într-un vârtej de programări la doctor și pregătiri pentru bebeluș. Maria făcea tot posibilul să rămână calmă pentru binele copilului nenăscut, dar tensiunea cu Ioana nu dispăruse complet.

În cele din urmă, ziua cea mare a sosit și Maria a intrat în travaliu. A fost o naștere dificilă și Maria era epuizată până la sfârșit. Când și-a ținut nou-născutul în brațe, a simțit un val de dragoste și protecție.

Dar chiar și în acel moment de bucurie, exista o umbră de îngrijorare. Știa că problemele lor cu Ioana erau departe de a se fi terminat.