„Soțul meu mă susține complet, dar nu îmi dă niciodată bani”

Maria a visat întotdeauna la o viață în care să poată sta acasă și să aibă grijă de familia ei. Când s-a căsătorit cu Andrei, părea că visul ei devenise realitate. Andrei avea un loc de muncă stabil ca inginer și s-au mutat într-o casă frumoasă pe care el o moștenise de la bunicii săi. Casa era în stare excelentă, datorită renovărilor pe care Andrei le făcuse înainte de a se căsători. Aveau chiar și o mică bucată de teren la țară, pe care Andrei o împărțea cu frații săi.

Viața lor părea perfectă din exterior. Aveau un fiu de patru ani, Mihai, care era lumina vieții Mariei. Andrei conducea o mașină frumoasă și asigura toate nevoile lor. Maria nu trebuia să-și facă griji pentru facturi sau cumpărături; Andrei se ocupa de tot. Cu toate acestea, era un lucru care o măcina pe Maria: Andrei nu îi dădea niciodată bani direct.

La început, Maria nu a avut nicio problemă. Era fericită să lase finanțele în grija lui Andrei. Dar pe măsură ce timpul trecea, începea să se simtă din ce în ce mai izolată și lipsită de putere. Ori de câte ori avea nevoie de ceva, trebuia să-i ceară lui Andrei. Fie că era vorba de bani pentru cumpărături, haine pentru Mihai sau chiar puțini bani pentru a se întâlni cu prietenele la o cafea, trebuia să treacă prin Andrei.

Andrei nu era zgârcit; întotdeauna asigura ce era necesar. Dar procesul de a cere bani o făcea pe Maria să se simtă ca un copil care cere alocație. Îi lipsea independența pe care o avusese când lucra ca profesoară înainte de nașterea lui Mihai.

Într-o zi, Maria a decis să vorbească cu Andrei despre cum se simțea. I-a explicat că își dorește o mică alocație lunară pentru a nu mai trebui să-i ceară bani tot timpul. Andrei a ascultat, dar părea nedumerit de cererea ei.

„De ce ai nevoie de bani?” a întrebat el. „Eu mă ocup de tot. Dacă ai nevoie de ceva, doar spune-mi.”

Maria a încercat să explice că nu era vorba despre bani în sine, ci despre a avea un oarecare control asupra propriei vieți. Andrei a dat din cap, dar nu părea să înțeleagă pe deplin.

Săptămânile au trecut și nimic nu s-a schimbat. Maria continua să-i ceară bani lui Andrei ori de câte ori avea nevoie. Se simțea din ce în ce mai prinsă și începea să-l resimtă pe Andrei pentru că nu îi înțelegea nevoile.

Într-o seară, prietena Mariei, Elena, a venit în vizită pentru o cafea. Elena a observat că Maria părea abătută și a întrebat ce s-a întâmplat. Maria a ezitat, dar în cele din urmă i-a povestit despre sentimentele ei.

Elena a ascultat cu atenție și apoi a spus: „Maria, meriți să ai o oarecare independență financiară. Nu este corect să trebuiască să ceri bani de fiecare dată când ai nevoie de ceva.”

Maria a dat din cap, cu lacrimi în ochi. „Știu, dar nu știu cum să-l fac să înțeleagă.”

Elena i-a sugerat Mariei să caute un job part-time sau să găsească alt mod de a câștiga proprii bani. Mariei i-a plăcut ideea, dar știa că va fi dificil cu Mihai încă atât de mic.

Pe măsură ce lunile treceau, frustrarea Mariei creștea. Se simțea ca și cum trăia într-o colivie aurită, cu totul asigurat dar fără libertate proprie. Îl iubea pe Andrei și aprecia tot ce făcea pentru familia lor, dar nu putea scăpa de sentimentul că era controlată.

Într-o zi, Maria a decis să ia lucrurile în propriile mâini. A găsit un job part-time la o librărie locală și a început să lucreze câteva ore pe săptămână cât timp Mihai era la grădiniță. Nu i-a spus lui Andrei la început, temându-se de reacția lui.

Când Andrei a aflat, a fost furios. „De ce nu mi-ai spus?” a întrebat el.

Maria a încercat să explice că avea nevoie de puțină independență, dar Andrei nu putea înțelege de ce se simțea astfel. Certurile lor au devenit mai frecvente și tensiunea dintre ei a crescut.

În cele din urmă, tensiunea a devenit prea mare pentru căsnicia lor. Maria s-a mutat cu Mihai și a intentat divorțul. A găsit un apartament mic și a continuat să lucreze la librărie. Nu era viața la care visase, dar cel puțin avea independența ei.

Andrei era devastat de despărțire dar nu putea înțelege ce mersese prost. Asigurase totul pentru Maria și Mihai, dar nu fusese suficient.

Maria și-a dat seama că suportul financiar singur nu era suficient pentru a o face fericită. Avea nevoie de respect, independență și un sentiment de control asupra propriei vieți. A fost o lecție dureroasă învățată prea târziu pentru căsnicia lor, dar una care îi va ghida deciziile viitoare.