„Soțul Meu a Încetat Să Împărtășească Salariul După Ce Colegii Lui L-au Batjocorit”

Andrei și cu mine am avut întotdeauna o relație puternică, bazată pe respect reciproc și înțelegere. Ne-am cunoscut la facultate, unde el studia inginerie și eu urmam o diplomă în asistență socială. De la început, era clar că Andrei probabil va câștiga mai mult decât mine, având în vedere domeniul său și cererea pentru ingineri. Eram în regulă cu asta. Amândoi eram.

După absolvire, Andrei a obținut un loc de muncă bine plătit la o firmă de inginerie de renume, în timp ce eu am început să lucrez la o organizație non-profit. Salariile noastre erau la poli opuși, dar nu ne deranja. Ne-am unit resursele și am luat decizii financiare împreună. Andrei era întotdeauna generos și am fost de acord că venitul său mai mare ne va ajuta să ne atingem obiectivele comune mai repede.

În primii ani, totul a mers bine. Am cumpărat o casă, am mers în vacanțe și chiar am început să economisim pentru viitorii noștri copii. Jobul lui Andrei era solicitant, dar îi plăcea și era bun la ceea ce făcea. Eram mândră de el, iar el mă susținea în munca mea, chiar dacă nu era la fel de bine plătită.

Lucrurile au început să se schimbe când Andrei a fost promovat într-o poziție managerială. Odată cu promovarea a venit o creștere semnificativă a salariului, și deși amândoi eram entuziasmați, asta însemna și mai multe responsabilități și ore mai lungi pentru el. A început să petreacă mai mult timp la birou și am observat că devenea mai stresat.

Într-o seară, Andrei a venit acasă arătând deosebit de supărat. Când l-am întrebat ce s-a întâmplat, a evitat subiectul, spunând că este doar stres de la muncă. Dar în următoarele săptămâni, starea lui de spirit nu s-a îmbunătățit. A devenit distant, iar conversațiile noastre au devenit mai scurte și mai tensionate.

Abia o lună mai târziu am aflat ce îl deranja cu adevărat. Colegii lui Andrei au descoperit că își împărtășea salariul cu mine și au început să-l batjocorească pentru asta. Îl numeau „sub papuc” și îi puneau la îndoială masculinitatea. Andrei, care fusese întotdeauna încrezător și sigur pe el, a fost profund afectat de batjocurile lor.

A încercat să râdă de situație la început, dar batjocura constantă l-a epuizat. A început să se simtă jenat și rușinat, și asta a început să ne afecteze relația. A încetat să mai vorbească despre muncă, iar când îl întrebam despre ziua lui, îmi răspundea scurt, cu un singur cuvânt.

Într-o noapte, după o altă ceartă despre comportamentul lui distant, Andrei a cedat. „Știi cum e să fii râs în fiecare zi?” a strigat el. „Știi cât de umilitor este să ai colegii care cred că ești mai puțin bărbat pentru că îți împărtășești salariul cu soția ta?”

Am fost luată prin surprindere. Nu aveam idee că batjocura ajunsese atât de gravă. Am încercat să-l consolez, dar m-a respins. „Nu mai pot face asta,” a spus el. „Nu mai pot să-ți dau bani și să fiu râsul de la muncă.”

Din acea zi, Andrei a încetat să mai împărtășească salariul cu mine. A deschis un cont bancar separat și a insistat să împărțim toate cheltuielile. A fost o schimbare drastică și a părut ca o trădare. Întotdeauna am fost o echipă, iar acum părea că trăim vieți separate.

Relația noastră a continuat să se deterioreze. Tensiunea financiară s-a adăugat la distanța emoțională dintre noi și am început să ne certăm mai des. Am încercat să înțeleg perspectiva lui, dar era greu să nu mă simt rănită și abandonată.

În cele din urmă, tensiunea a devenit prea mare. Andrei și cu mine am decis să ne separăm. A fost o decizie dureroasă, dar părea singura opțiune. Bărbatul de care mă îndrăgostisem se schimbase și nu mai știam cum să ajung la el.

Privind înapoi, îmi doresc să fi fost mai conștientă de ceea ce trecea Andrei. Îmi doresc să fi comunicat mai bine și să fi găsit o modalitate de a ne susține reciproc în momentele dificile. Dar uneori, dragostea nu este suficientă pentru a depăși presiunile și așteptările lumii din jurul nostru.