„Nu Este Rolul Fiului Meu: Ultimatumul unei Soacre”

Andreea tocmai terminase de aranjat sufrageria când a auzit soneria. Nu aștepta pe nimeni, dar când a deschis ușa, a întâlnit fața familiară a soacrei sale, Maria. Expresia ei era departe de a fi caldă.

„Bună, Maria,” a salutat-o Andreea, încercând să pară veselă în ciuda tensiunii pe care o simțea crescând.

Maria a pășit înăuntru fără să aștepte o invitație, ochii ei scanând camera ca și cum ar fi căutat ceva de criticat. „Unde este Alexandru?” a întrebat ea, referindu-se la fiul ei și soțul Andreei.

„Este la muncă,” a răspuns Andreea, închizând ușa în urma ei. „A avut o întâlnire devreme astăzi.”

Maria a dat din cap, dar buzele ei erau strânse într-o linie subțire. „Înțeleg,” a spus ea, cu o voce care avea un ton ce o făcea pe Andreea să se simtă neliniștită.

S-au așezat în sufragerie, iar Andreea i-a oferit Mariei o cafea, pe care aceasta a refuzat-o cu un gest al mâinii. A fost un moment de tăcere înainte ca Maria să vorbească din nou, vocea ei ridicându-se cu fiecare cuvânt.

„Andreea, nu am venit aici pentru cafea,” a început ea. „Am venit pentru că sunt îngrijorată pentru fiul meu.”

Andreea a simțit cum inima i se scufundă. Se aștepta la această conversație de ceva vreme. De când Alexandru decisese să preia mai multe responsabilități acasă pentru a sprijini cariera Andreei, Maria fusese mai puțin decât susținătoare.

„Alexandru îmi spune că el face cea mai mare parte din gătit și curățenie,” a continuat Maria, ochii ei îngustându-se. „Acesta nu este rolul lui, Andreea. Nu este servitorul tău.”

Andreea a tras adânc aer în piept, încercând să-și păstreze calmul. „Maria, Alexandru și cu mine am discutat despre asta. Amândoi am fost de acord că ar fi cel mai bine pentru familia noastră dacă m-aș concentra pe cariera mea pentru o vreme. Este fericit să ajute acasă.”

Maria a clătinat din cap, expresia ei fiind una de neîncredere. „Fericit? Sau l-ai manipulat să creadă că este fericit? Fiul meu a fost crescut să fie un susținător al familiei, nu un menajer.”

Andreea a simțit un val de frustrare. Întotdeauna respectase vederile tradiționale ale Mariei, dar asta era prea mult. „Maria, vremurile s-au schimbat. Alexandru și cu mine suntem parteneri. Ne sprijinim reciproc în orice mod putem.”

Dar Maria nu era convinsă. „Așa nu l-am crescut eu,” a insistat ea. „Ar trebui să se concentreze pe cariera lui, nu pe a ta.”

Conversația a continuat în cercuri, niciuna dintre părți nefiind dispusă să cedeze. Andreea a încercat să explice cum aranjamentul lor funcționa pentru ei, cum le permitea amândurora să-și urmeze visele în timp ce mențineau un echilibru în viața de acasă. Dar Maria era fermă în convingerile ei.

Pe măsură ce după-amiaza trecea, Andreea și-a dat seama că aceasta era o bătălie pe care nu o putea câștiga. Maria a plecat cu promisiunea de a vorbi cu Alexandru despre alegerile lui „eronate”, lăsând-o pe Andreea simțindu-se învinsă și singură.

Când Alexandru s-a întors acasă în acea seară, Andreea i-a povestit conversația cu lacrimi în ochi. El a ascultat răbdător, asigurând-o că este fericit cu aranjamentul lor și că opiniile mamei sale nu vor schimba asta.

Dar în adâncul sufletului, Andreea știa că cuvintele Mariei plantaseră o sămânță de îndoială în mintea lui Alexandru. Tensiunea dintre ei a crescut în săptămânile următoare, pe măsură ce Alexandru începea să se întrebe dacă își îndeplinește cu adevărat rolul de soț și susținător.

În cele din urmă, presiunea a devenit prea mare pentru căsnicia lor. În ciuda celor mai bune eforturi de a face lucrurile să funcționeze, interferența constantă și judecata Mariei și-au spus cuvântul. Andreea și Alexandru au decis în cele din urmă să meargă pe drumuri separate, fiecare urmărindu-și propriul drum dar schimbați pentru totdeauna de experiență.