„Gata cu verdețurile! Dați-mi un steak sau plec!”

Ovidiu s-a considerat întotdeauna un om simplu cu gusturi simple. O bere rece, un meci de fotbal și un steak suculent în farfurie erau tot ce-i trebuia pentru a fi fericit. Asta până când Maria a intrat în viața lui cu zâmbetul ei molipsitor și un frigider plin de legume pe care nu le putea pronunța. La început, a admirat dedicarea ei pentru sănătate și bunăstare. A încercat chiar să se alăture, înlocuindu-și iubitele burgeri cu chiftele vegetale și cartofii prăjiți cu chipsuri de kale. Dar pe măsură ce săptămânile s-au transformat în luni, dorința lui Ovidiu pentru o bucată consistentă de carne a devenit tot mai puternică.

Maria, pe de altă parte, era o adeptă devotată a mișcării de mâncare sănătoasă. Feed-ul ei de Instagram era o mărturie a dedicării ei, plin cu boluri colorate de salată, smoothie-uri și ocazional toast cu avocado. Ea predica beneficiile dietei sale oricui era dispus să asculte, mai ales lui Ovidiu. Credea că, cu suficient timp și răbdare, îl poate converti într-un entuziast al mâncării verzi ca ea.

Dar Ovidiu era un om la limită. În fiecare dimineață, se uita cu groază la micul său dejun de budincă de semințe de chia sau omletă de tofu. Prânzurile nu erau mai bune, cu Maria pregătindu-i recipiente de salată de quinoa sau supă de linte. Își aprecia eforturile, chiar o făcea, dar corpul lui striga după ceva mai substanțial.

Punctul de rupere a venit într-o zi de marți tipică. Ovidiu stătea la birou, stomacul răcnind în timp ce înțepa containerul de tăiței de dovlecel pe care Maria îl pregătise cu drag pentru el. Atunci a luat decizia. Avea nevoie de un steak, și îl avea nevoie acum. Fugind din birou, a luat-o direct spre cel mai apropiat restaurant de steakuri, un loc unde salatele erau garnituri, nu feluri principale.

Steakul a fost tot ce visase – suculent, plin de aromă și, cel mai important, fără o legumă la vedere. Ovidiu s-a întors la birou, cu foamea satisfăcută, dar cu inima grea. Știa că acest lucru nu putea continua. Să se furișeze în spatele Mariei nu era soluția, dar gândul de a o confrunta în legătură cu nevoile sale alimentare îl umplea de groază.

Conversația inevitabilă a avut loc mai devreme decât se aștepta. Maria a găsit un bon de la restaurantul de steakuri în buzunarul jachetei lui și dezamăgirea din ochii ei era palpabilă. S-au așezat să discute, dar diviziunea dintre ei părea de neînvins. Ovidiu a încercat să-și explice nevoia pentru o dietă mai echilibrată, una care să includă ocazional un fel de mâncare cu carne. Maria, simțindu-se trădată de secretomania lui, nu putea înțelege de ce nu putea să se dedice complet unui stil de viață mai sănătos pentru binele viitorului lor.

Argumentul a escaladat, ambele părți fiind prea înrădăcinate în convingerile lor pentru a găsi un teren comun. În cele din urmă, refuzul lui Ovidiu de a renunța la carne și insistența Mariei pentru un stil de viață pe bază de plante s-au dovedit a fi factorul decisiv. S-au despărțit, o victimă a diferențelor alimentare pe care niciunul nu era dispus să le compromită.

Ovidiu s-a găsit singur, stând în apartamentul său acum mult mai liniștit, cu un steak în farfurie, dar cu o greutate în inimă. Se întreba dacă lucrurile ar fi putut fi diferite, dacă exista o cale prin care să se poată întâlni la mijloc. Dar pe măsură ce mușca din cina sa, și-a dat seama că unele diviziuni sunt prea mari pentru a fi trecute, chiar și cu cele mai bune intenții.