„Certuri cu Cea Mai Bună Prietenă: Mi-a Pus la Îndoială Viitorul Fără Soțul Meu”

Niciodată nu m-am gândit că voi scrie asta, dar iată-mă aici, încercând să înțeleg cearta cu cea mai bună prietenă a mea, Andreea. Suntem de nedespărțit încă din facultate, împărtășind totul, de la cele mai adânci secrete până la cele mai nebunești vise. Dar acum, simt că s-a deschis o prăpastie între noi și nu știu dacă o vom putea trece vreodată.

Totul a început sâmbăta trecută la locul nostru obișnuit de brunch. Sorbeam mimosas și povesteam despre viață când conversația a luat o întorsătură neașteptată. Andreea m-a întrebat din senin: „Ce ai face dacă tu și Mihai ați divorța? Cum te-ai descurca?”

Am fost luată prin surprindere. „Ce vrei să spui?” am întrebat, încercând să-mi păstrez vocea calmă.

„Ei bine,” a continuat ea, „nu ai un loc de muncă. Ești complet dependentă de el. Ce se întâmplă dacă ceva se întâmplă?”

Cuvintele ei m-au lovit ca o palmă peste față. Am simțit cum mi se înroșesc obrajii de furie și jenă. „Mihai și cu mine avem o relație puternică,” am ripostat. „Am încredere totală în el. De ce ar trebui să am un loc de muncă dacă suntem fericiți împreună?”

Andreea a clătinat din cap, cu o expresie amestecată de milă și frustrare. „Nu e vorba de încredere, Elena. E vorba de a fi pregătită pentru orice. Nu poți să te bazezi doar pe altcineva pentru tot viitorul tău.”

Nu-mi venea să cred ce auzeam. Asta venea de la Andreea, cea mai bună prietenă a mea, persoana care ar fi trebuit să mă susțină indiferent de ce. „Vrei să spui că sunt naivă?” am ripostat.

„Vreau să spun că trebuie să fii realistă,” a răspuns ea, ridicând vocea. „Ce se întâmplă dacă te părăsește? Ce se întâmplă dacă pățește ceva? Trebuie să te gândești la aceste lucruri.”

Cearta a escaladat de acolo, fiecare dintre noi aruncând acuzații și cuvinte dureroase una către cealaltă. Când am plecat din restaurant, eram amândouă furioase și știam că prietenia noastră suferise o lovitură serioasă.

În zilele care au urmat, am reluat conversația în mintea mea iar și iar. Avea Andreea dreptate? Eram naivă? Mihai și cu mine am avut întotdeauna o înțelegere tradițională—el lucra, iar eu mă ocupam de casă. Era ceea ce ne doream amândoi, ceea ce am convenit amândoi. Dar acum, îndoiala începea să se strecoare.

Am încercat să vorbesc cu Mihai despre asta, dar el a ignorat subiectul. „Andreea e doar geloasă,” a spus el. „Își dorește ceea ce avem noi.”

Poate avea dreptate. Poate Andreea era doar invidioasă pe relația noastră. Dar sămânța îndoielii fusese plantată și creștea.

Am început să observ lucruri pe care nu le observasem înainte—cum Mihai venea uneori acasă târziu fără explicație, cum părea distant uneori. Erau acestea semne că ceva nu era în regulă? Sau eram doar paranoică?

Într-o noapte, stând în pat și uitându-mă la tavan, mi-am dat seama că cuvintele Andreei făcuseră mai mult decât să mă rănească—m-au făcut să pun la îndoială tot ce credeam că știu despre viața mea și despre căsnicia mea.

Am decis să o contactez pe Andreea, sperând că putem discuta și poate salva prietenia noastră. Dar când am sunat-o, nu a răspuns. Zilele s-au transformat în săptămâni și tot nu am primit niciun răspuns. A devenit clar că prietenia noastră ar putea fi iremediabil pierdută.

În cele din urmă, întrebările Andreei m-au forțat să confrunt niște adevăruri incomode despre viața mea. Poate avea dreptate—poate trebuia să mă gândesc mai atent la viitorul meu. Dar costul acelei realizări a fost mare: pierderea unei prietenii care însemna totul pentru mine.

Cât despre mine și Mihai, suntem încă împreună, dar există o nouă tensiune între noi, o recunoaștere tacită că lucrurile nu sunt atât de perfecte cum păreau odată. Și oricât de mult urăsc să recunosc asta, cuvintele Andreei încă îmi răsună în minte, un memento constant că nimic în viață nu este garantat.