„De Două Ori Mireasă, Mereu în Căutarea Iubirii: Povestea Lisei”

Am întâlnit-o pe Lisa în primul an de facultate, la București. Era o fată plină de viață, cu un zâmbet care putea lumina chiar și cele mai întunecate zile. Ne-am împrietenit rapid, iar serile noastre erau adesea petrecute discutând despre visele și speranțele noastre.

Lisa mi-a povestit despre prima ei căsătorie într-o seară de toamnă, în timp ce ne plimbam prin parcul Cişmigiu. „A fost o greșeală,” mi-a spus ea, privind melancolic la frunzele căzute. „Eram prea tânără și naivă. Credeam că dragostea poate rezolva orice.”

Primul ei soț era un coleg de facultate, un băiat fermecător, dar imatur. Căsătoria lor s-a destrămat rapid, lăsând-o pe Lisa cu inima frântă și cu un gust amar pentru ceea ce ar fi trebuit să fie începutul unei povești de dragoste.

Anii au trecut, iar Lisa s-a recăsătorit. De data aceasta, alegerea ei a fost una calculată. „Am crezut că stabilitatea și siguranța sunt mai importante decât pasiunea,” mi-a mărturisit ea într-o zi, în timp ce savuram o cafea la o terasă din centrul vechi. Al doilea soț al Lisei era un om de afaceri de succes, dar relația lor era lipsită de scânteia pe care Lisa o căuta cu disperare.

„Îmi doresc să fiu iubită ca în povești,” mi-a spus ea cu ochii strălucind de dorință. „Vreau să fiu tratată ca o regină, să simt că sunt cea mai importantă persoană din viața cuiva.”

Dar realitatea nu a fost niciodată atât de simplă. În ciuda eforturilor ei de a găsi acea iubire idealizată, Lisa a rămas fără copii și fără acea poveste de dragoste pe care o visa încă din copilărie.

Într-o zi, am întrebat-o dacă regretă alegerile făcute. „Nu regret nimic,” mi-a răspuns ea cu un zâmbet trist. „Fiecare experiență m-a învățat ceva despre mine și despre ce îmi doresc cu adevărat.”

Lisa continuă să caute acea iubire ca-n povești, dar acum o face cu mai multă înțelepciune și realism. Știe că viața nu este întotdeauna ca în basme, dar asta nu o împiedică să spere și să viseze.

„Poate că nu voi găsi niciodată acea iubire perfectă,” mi-a spus ea într-o zi, „dar voi continua să caut și să cred că undeva, cineva mă așteaptă.”