„Nora mea s-a Mutat la Mama Ei După Naștere: Au Trecut Doi Ani și Fiul Meu se Luptă”

Când fiul meu, Andrei, s-a căsătorit cu Ioana, am fost extrem de fericită. Păreau cuplul perfect, plin de iubire și vise pentru viitor. Dar totul s-a schimbat când s-a născut bebelușul lor, Ana. Ioana a decis să se mute la mama ei, Maria, pentru ceea ce spunea că este „ajutor suplimentar.” Asta s-a întâmplat acum doi ani, iar fiul meu se luptă de atunci.

Ioana și Andrei au vorbit mereu despre întemeierea unei familii. Au fost încântați când au aflat că așteaptă un copil. Andrei a muncit ore suplimentare pentru a economisi bani pentru bebeluș, în timp ce Ioana pregătea camera copilului și citea toate cărțile de parenting pe care le putea găsi. Erau o echipă, gata să înfrunte împreună provocările paternității.

Dar când Ana s-a născut, atitudinea Ioanei s-a schimbat. A devenit distantă și retrasă. A insistat că are nevoie de ajutorul mamei sale pentru a avea grijă de bebeluș. Andrei era confuz, dar susținător. Voia ce era mai bine pentru soția și copilul său, așa că a fost de acord ca Ioana și Ana să stea cu Maria câteva săptămâni.

Acele câteva săptămâni s-au transformat în luni și apoi în ani. Influența Mariei asupra Ioanei a devenit tot mai puternică. Ea a convins-o pe Ioana că Andrei nu era capabil să fie un tată bun și că nu înțelege nevoile unui nou-născut. Ioana a început să-și creadă mama și l-a exclus pe Andrei din viața lor.

Andrei a încercat totul pentru a-și aduce familia înapoi împreună. Vizita casa Mariei în fiecare zi după muncă, sperând să petreacă timp cu Ioana și Ana. Dar Maria găsea mereu un motiv să-l țină departe. Spunea că Ana doarme sau că Ioana este prea obosită pentru a-l vedea. Andrei se simțea ca un străin în propria sa familie.

Situația a avut un impact negativ asupra sănătății mentale a lui Andrei. A devenit depresiv și anxios, simțindu-se ca și cum ar fi eșuat ca soț și tată. A căutat terapie și s-a alăturat grupurilor de suport pentru tați aflați în situații similare, dar nimic nu părea să ajute. Îi era dor teribil de soția și fiica sa.

Pe de altă parte, Ioana părea mulțumită trăind cu mama ei. Avea tot ajutorul de care avea nevoie cu Ana și nu trebuia să-și facă griji pentru responsabilitățile de soție. Maria se ocupa de tot, de la gătit mese până la plata facturilor. Ioana a devenit dependentă de mama ei și a pierdut din vedere căsnicia sa.

Încercările lui Andrei de a comunica cu Ioana au fost întâmpinate cu rezistență. Ea l-a acuzat că nu îi înțelege nevoile și că nu este suficient de susținător. Andrei se simțea neputincios și frustrat. O iubea pe Ioana și pe Ana mai mult decât orice, dar nu știa cum să repare familia lor destrămată.

Pe măsură ce timpul trecea, Andrei și-a dat seama că nu putea continua să trăiască în incertitudine. Trebuia să ia o decizie pentru binele său. Cu inima grea, a depus actele pentru divorț. A fost cel mai greu lucru pe care l-a făcut vreodată, dar știa că era singura cale de a merge mai departe.

Procesul de divorț a fost dureros și dezordonat. Maria s-a asigurat că Ioana obține custodia completă a Anei, lăsându-l pe Andrei cu drepturi limitate de vizitare. Se simțea ca și cum ar fi pierdut totul – soția, fiica și sensul vieții sale.

Au trecut doi ani de când Ioana s-a mutat la mama ei, iar Andrei încă se luptă să-și reconstruiască viața. O vede pe Ana în weekenduri, dar nu este același lucru ca a fi un tată cu normă întreagă. Îi este dor de familia care au fost odată și se întreabă dacă lucrurile ar fi putut fi diferite dacă Maria nu ar fi intervenit.

Povestea lui Andrei este un memento că nu toate căsniciile au finaluri fericite. Uneori, influențele externe pot destrăma familii, lăsând în urmă o urmă de durere și pierdere.