„Fiul Meu a Devenit un Ingratit Egoist. Nu Știu Cum Să Fac Față”

Victoria stătea la masa din bucătărie, cu mâinile tremurând în timp ce ținea telefonul. Tocmai închisese după o altă ceartă aprinsă cu fiul ei, Matei. Cuvintele pe care i le aruncase el îi răsunau în minte, fiecare fiind un pumnal în inimă. „Doar 300 de lei, e prea mult să cer? Mereu ai spus că nu ai nimic pentru mine, și acum trebuie să mă târăsc în genunchi și să cerșesc.”

Nu a fost întotdeauna așa. Victoria își amintea zilele când Matei era un băiat dulce și grijuliu care ar fi făcut orice să o facă să zâmbească. Dar undeva pe parcurs, lucrurile s-au schimbat. El a crescut, și odată cu această creștere a venit un sentiment de îndreptățire și egoism pe care ea nu-l putea înțelege.

Matei fusese întotdeauna un elev strălucit, excelând la școală și în sporturi. Victoria și soțul ei, Filip, făcuseră tot ce puteau pentru a-l susține, chiar dacă asta însemna să facă sacrificii. Economisiseră fiecare bănuț pentru a-l trimite la o facultate bună, sperând că asta îi va deschide calea către un viitor de succes. Dar după absolvire, Matei părea să-și fi pierdut direcția.

S-a mutat înapoi acasă, incapabil să găsească un loc de muncă care să-i îndeplinească așteptările. Își petrecea zilele lenevind prin casă, jucând jocuri video și ieșind cu prietenii. Ori de câte ori Victoria încerca să vorbească cu el despre viitorul său, el o ignora, spunând că are totul sub control.

Dar adevărul era că nu avea. Acumulase datorii pe cardurile de credit, împrumutase bani de la prieteni și acum se întorcea către părinții lui pentru ajutor. Victoria și Filip îi dăduseră deja mai mult decât își puteau permite, dar niciodată nu era suficient. Matei voia mereu mai mult și nu-i păsa cum îi afecta pe ei.

„Mamă, am nevoie de acei bani,” spusese el în timpul ultimei lor conversații. „Dacă nu mă ajuți, voi fi într-o mare problemă.”

Victoria încercase să-l facă să înțeleagă, explicându-i că și ei se confruntau cu dificultăți. Filip își pierduse recent locul de muncă și abia reușeau să se descurce. Dar Matei nu voia să audă asta. O acuzase că este egoistă, că nu-i pasă de el.

„Cum poți spune asta?” plânsese Victoria. „Ți-am dat tot ce avem. Te iubim, dar nu putem continua să te scoatem din necazuri.”

Răspunsul lui Matei fusese rece și tăios. „Dacă m-ai iubi cu adevărat, ai găsi o cale.”

Victoria simți o lacrimă curgându-i pe obraz în timp ce se gândea la acele cuvinte. Întotdeauna crezuse că dragostea înseamnă să-ți susții copiii, indiferent de ce. Dar acum începea să pună la îndoială această credință. Îl încuraja pe Matei să se comporte astfel prin faptul că îi ceda mereu cererilor sale? Făcea mai mult rău decât bine?

Se uită în jurul bucătăriei, la aparatele uzate și la teancul de facturi neplătite de pe tejghea. Munciseră atât de mult pentru a-și construi o viață și acum totul se destrăma. Și cel mai rău era că lui Matei nu părea să-i pese.

Victoria știa că trebuia să ia o decizie. Nu putea continua să-și sacrifice bunăstarea pentru binele lui Matei. Dar gândul de a-l tăia de la ajutor, de a-și întoarce spatele propriului fiu, era aproape prea greu de suportat.

Ridică din nou telefonul, cu degetele tremurând pe tastatură. Avea nevoie să vorbească cu cineva, să primească un sfat. Formă numărul celei mai bune prietene, Alexa, și așteptă ca aceasta să răspundă.

„Bună, Victoria,” spuse Alexa, cu vocea caldă și reconfortantă. „Ce s-a întâmplat?”

Victoria trase adânc aer în piept, încercând să-și stăpânească vocea. „E vorba de Matei. Nu mai știu ce să fac. A devenit atât de egoist și nerecunoscător și simt că îl pierd.”

Alexa ascultă răbdătoare în timp ce Victoria își deschidea sufletul, împărtășind detaliile ultimei lor certuri și presiunile financiare prin care treceau. Când terminase, era o lungă tăcere la celălalt capăt al firului.

„Victoria, știu că e greu,” spuse Alexa în cele din urmă. „Dar uneori, dragostea dură este singura soluție. Nu poți continua să-l susții astfel. Trebuie să învețe să stea pe propriile picioare.”

Victoria știa că Alexa avea dreptate, dar asta nu făcea decizia mai ușoară. Se simțea ca și cum ar fi fost la o răscruce de drumuri, fără un drum clar înainte. Îl iubea pe Matei mai mult decât orice, dar nu putea continua să sacrifice totul pentru el.

În timp ce închidea telefonul, Victoria își făcu o promisiune tăcută sieși. Va găsi o cale să-l ajute pe Matei, dar nu va fi cedând cererilor lui. Îl va susține, dar în termenii ei. Era timpul ca Matei să învețe că dragostea nu era despre bani sau lucruri materiale. Era despre respect, responsabilitate și înțelegere.

Dar adânc în sufletul ei, Victoria se temea că ar putea fi prea târziu. Că fiul pe care îl cunoscuse odată dispăruse pentru totdeauna, înlocuit de cineva pe care abia îl recunoștea. Și aceasta era o durere pe care nu știa dacă o va putea vreodată depăși.