„Cum să-i Explic Nurorii Mele că Acum Este Mamă, Nu o Fetiță”
De la prima întâlnire, mi-am dat seama că Zoey nu era pregătită pentru viața de căsătorie. Nu era vorba de vârsta ei, avea 24 de ani. Problema era lipsa ei de responsabilitate. Dar fiul meu Andrei nu pare să înțeleagă asta.
Când Andrei a adus-o pe Zoey să ne cunoască, ea s-a comportat ca o adolescentă, nu ca o tânără femeie pe cale să înceapă drumul căsătoriei și al maternității. Era lipită de telefonul ei, abia făcând contact vizual cu cineva. Am încercat să o implic în conversație, dar părea mai interesată de rețelele sociale decât de a-și cunoaște viitorii socri.
„Zoey, cum te simți în legătură cu ideea de a întemeia o familie?” am întrebat, sperând să inițiez un dialog semnificativ.
„Oh, nu știu,” a răspuns ea nepăsătoare, fără să ridice privirea de la telefon. „Cred că va fi distractiv.”
Distractiv? m-am gândit eu. Creșterea unui copil este multe lucruri, dar distractiv nu este cuvântul pe care l-aș folosi pentru a descrie nopțile nedormite, grija constantă și imensa responsabilitate.
Andrei părea orb la lipsa de implicare a lui Zoey. Era îndrăgostit și nimic din ce spuneam nu-l putea face să vadă ceea ce era atât de evident pentru mine. S-au căsătorit câteva luni mai târziu și, curând după aceea, Zoey a rămas însărcinată.
Speram că maternitatea va scoate la iveală o latură mai responsabilă a lui Zoey, dar speranțele mele au fost rapid spulberate. Chiar și după ce fetița lor Gianna s-a născut, comportamentul lui Zoey nu s-a schimbat. Petrecea mai mult timp pe tabletă decât îngrijindu-se de Gianna. Schimbatul scutecelor și hrănirea erau adesea lăsate în seama lui Andrei sau a mea când veneam în vizită.
Într-o după-amiază, am decis să am o discuție sinceră cu Zoey. Am găsit-o în sufragerie, din nou absorbită de tabletă în timp ce Gianna stătea în pătuțul ei, agitată.
„Zoey, putem vorbi?” am întrebat blând.
„Sigur,” a spus ea, fără să ridice privirea.
„Zoey, trebuie să înțelegi că a fi mamă este un job cu normă întreagă. Gianna are nevoie de tine mai mult ca niciodată acum.”
„Știu,” a răspuns ea nepăsătoare. „Dar și eu am nevoie de timpul meu.”
„Desigur că ai,” am fost de acord. „Dar Gianna ar trebui să fie prioritatea ta. Este doar un bebeluș; nu se poate îngriji singură.”
Zoey a oftat și în cele din urmă a pus jos tableta. „Înțeleg, Emma. Dar este greu pentru mine. Simt că mi-am pierdut libertatea.”
„Maternitatea îți schimbă viața,” am recunoscut. „Dar este și incredibil de recompensatoare. Ai șansa să modelezi viitorul unei mici persoane.”
Zoey a dat din cap dar nu părea convinsă. În următoarele luni, lucrurile nu s-au îmbunătățit. Andrei era epuizat încercând să echilibreze munca și îngrijirea Gianna în timp ce Zoey continua să se comporte ca o adolescentă fără griji.
Într-o seară, Andrei m-a sunat în lacrimi. „Mamă, nu știu ce să fac,” a spus el. „Zoey pur și simplu nu își asumă rolul de mamă.”
Inima mea s-a frânt pentru el. „Andrei, uneori oamenii nu sunt pregătiți pentru responsabilitățile care vin odată cu paternitatea,” am spus blând. „Trebuie să ai o conversație sinceră cu Zoey despre cum te simți.”
Andrei a urmat sfatul meu și a încercat să vorbească cu Zoey, dar asta a dus doar la mai multe certuri. În cele din urmă, căsnicia lor a început să se destrame sub greutatea așteptărilor neîmplinite și responsabilităților neîndeplinite.
În cele din urmă, Andrei și Zoey au decis să se despartă. Andrei a preluat custodia completă a Gianna, hotărât să-i ofere dragostea și atenția pe care le merita. Zoey s-a mutat înapoi la părinții ei, încă luptându-se să accepte realitatea maternității.
A fost o lecție dureroasă pentru toți cei implicați, dar uneori viața nu are un final fericit. Uneori, oamenii nu sunt pregătiți pentru rolurile pe care le asumă și este nevoie de timp și creștere pentru a realiza ce contează cu adevărat.