„Cumnata Mea Se Aștepta Să-i Dăruiesc o Casă: Mama M-a Sunat Plângând și M-a Implorat Să Renunț”

Întotdeauna am crezut că familia este pe primul loc. Crescând într-o familie unită în București, fratele meu Andrei și cu mine eram de nedespărțit. Împărțeam totul, de la jucării la secrete. Așa că, atunci când Andrei ne-a prezentat-o pe prietena lui, Elena, eram entuziasmat pentru el. La început părea destul de drăguță, dar pe măsură ce timpul trecea, am început să observ semnale de alarmă.

Elena cerea mereu favoruri—la început mici, cum ar fi să împrumute hainele mele sau să ceară o plimbare. Dar pe măsură ce relația lor a progresat, cererile ei au devenit mai pretențioase. Când s-au căsătorit, speram că lucrurile se vor schimba, dar s-au înrăutățit.

Acum câțiva ani, am moștenit o casă mică de la bunicii noștri. Nu era mare lucru, dar era a mea. Aveam planuri să o renovez și poate să o închiriez pentru un venit suplimentar. Elena știa despre casă și întotdeauna a arătat un interes neobișnuit pentru ea.

Într-o zi, din senin, mama m-a sunat plângând. Mi-a spus că Elena îl presase pe Andrei să-mi ceară casa ca dar. Aveau dificultăți financiare, iar Elena credea că, fiind singură și având un loc de muncă bun, nu aveam nevoie de casă la fel de mult ca ei.

Am fost șocată și rănită. Cum puteau să se aștepte să renunț la ceva atât de valoros? I-am spus mamei că nu pot face asta. Casa era plasa mea de siguranță, investiția mea pentru viitor. Mama a înțeles, dar m-a implorat să reconsider pentru armonia familiei.

Simțindu-mă prinsă la colț, am decis să vorbesc direct cu Andrei. Ne-am întâlnit la o cafenea locală și i-am expus îngrijorările mele. Andrei părea incomod, dar a recunoscut că Elena fusese necruțătoare în privința casei. A spus că se simțea prins între soția lui și sora lui.

L-am întrebat de ce Elena nu putea înțelege că și pentru mine casa era importantă. A ridicat din umeri și a spus că ea credea că familia ar trebui să se ajute reciproc în momentele de nevoie. I-am spus că, deși sunt de acord cu acest sentiment, asta nu înseamnă că ar trebui să fiu luată de fraieră.

Conversația s-a încheiat într-o notă amară și am plecat amândoi simțindu-ne nerezolvați. În următoarele săptămâni, lucrurile s-au înrăutățit. Elena a început să răspândească zvonuri despre mine în familie, pictându-mă ca fiind egoistă și lacomă. Întâlnirile de familie au devenit tensionate și am ajuns să le evit cu totul.

Într-o seară, am primit un alt apel de la mama. Părea disperată și mi-a spus că Andrei și Elena erau pe punctul de a-și pierde apartamentul. M-a implorat încă o dată să le dau casa. M-am simțit sfâșiată, dar am rămas fermă.

În cele din urmă, Andrei și Elena și-au pierdut apartamentul și au trebuit să se mute temporar cu părinții noștri. Tensiunea în relațiile noastre familiale a devenit insuportabilă. Legătura mea strânsă cu Andrei era acum fracturată iremediabil.

Aș vrea să pot spune că lucrurile s-au îmbunătățit în timp, dar nu s-au îmbunătățit. Tensiunea a rămas și întâlnirile noastre de familie nu au mai fost niciodată la fel. Uneori, a face ceea ce este corect pentru tine înseamnă să iei decizii dificile pe care alții nu le vor înțelege sau accepta.