„Am Decis să Îmi Ajut Prietenii, Dar Am Regretat Mai Târziu”

Când am cumpărat prima dată casa mea într-o suburbie liniștită din București, eram încântat. Era o casă fermecătoare cu trei dormitoare și o curte spațioasă, perfectă pentru grătare de vară și reuniuni de familie. Tocmai terminasem renovarea, asigurându-mă că fiecare colț era perfect. Puțin știam că visul meu se va transforma curând într-un coșmar.

Totul a început când vechiul meu prieten din facultate, Andrei, m-a contactat. El și soția lui, Ioana, erau într-o situație dificilă. Tocmai se mutaseră înapoi în oraș și se chinuiau să găsească un loc unde să locuiască. Aveau două fiice mici, Maria și Ana, și erau disperați să găsească un cămin stabil. Andrei m-a întrebat dacă ar putea închiria casa mea pentru câteva luni până când se vor pune pe picioare.

Am ezitat la început. Auzeam povești de groază despre închirierea către prieteni și familie, dar Andrei m-a asigurat că vor avea grijă de locuință. Chiar a oferit să plătească puțin mai mult chirie. Simțindu-mă simpatic și dorind să ajut, am fost de acord.

Primele câteva săptămâni au decurs fără probleme. Andrei și Ioana păreau să se acomodeze bine, și eram ușurat. Totuși, lucrurile au început să se schimbe rapid. Am început să primesc plângeri de la vecini despre petreceri zgomotoase și zgomot târziu în noapte. Am ignorat, gândindu-mă că a fost doar o întâmplare. Dar plângerile continuau să vină.

Într-o zi, am decis să trec pe acolo neanunțat să văd ce se întâmplă. Pe măsură ce mă apropiam de casă, am fost șocat să văd curtea din față plină de gunoaie și acoperită de buruieni. Gazonul odată impecabil era acum un dezastru. Am bătut la ușă, și când Ioana a deschis, părea epuizată și obosită.

În interior, casa era într-o dezordine completă. Livingul era plin de jucării, vase murdare erau grămadă în bucătărie, și erau pete pe covor. Abia îmi venea să cred ce văd. L-am confruntat pe Andrei despre starea casei, și el a promis că o va curăța. Și-a cerut scuze și m-a asigurat că nu se va mai întâmpla.

Din păcate, lucrurile doar s-au înrăutățit. În următoarele câteva luni, starea casei s-a deteriorat rapid. Pereții erau acoperiți de desene cu creion, plăcile de faianță din baie erau crăpate, iar curtea din spate era acum o junglă de iarbă crescută și mobilier rupt. Am încercat să vorbesc cu Andrei și Ioana de mai multe ori, dar aveau mereu scuze. Erau prea ocupați cu munca, copiii erau greu de gestionat, și promiteau că se vor ocupa curând.

Într-o seară, am primit un apel disperat de la vecinul meu, Gheorghe. Mi-a spus că era o scurgere de apă din casa mea și îi inunda subsolul. Am alergat acolo să găsesc tot parterul casei mele sub apă. Țevile se spărseseră, iar daunele erau extinse. Eram devastat.

Nu am avut de ales decât să le cer lui Andrei și Ioanei să plece. Erau scuze, dar nu păreau să înțeleagă amploarea daunelor pe care le-au cauzat. După ce s-au mutat, am rămas cu o casă aproape de nerecunoscut. Reparațiile au fost costisitoare și a durat luni de zile să îmi restaurez casa la gloria de odinioară.

Privind înapoi, îmi doresc să nu fi închiriat niciodată casa prietenilor. A tensionat relația noastră și m-a lăsat cu o povară financiară pe care nu o anticipasem. Dacă există o lecție pe care am învățat-o, este să te gândești de două ori înainte de a amesteca afacerile cu relațiile personale. Uneori, cele mai bune intenții pot duce la cele mai rele rezultate.