„A Trebuit să Mănânce Fulgi de Ovăz și Supă pentru a Scăpa de Paraziți”: Cei Doi Fii ai Săi Nu au Muncit de Peste un An și Trăiesc pe Spatele Mamei

Ana a fost întotdeauna o femeie muncitoare. Ca mamă singură a patru copii, a jonglat cu mai multe locuri de muncă pentru a se asigura că copiii ei aveau tot ce le trebuia. Dar acum, la 62 de ani, era obosită. Cei doi fii mai mari ai săi, Darius și Călin, trăiau pe spatele ei de peste un an, fără să arate vreun semn că ar vrea să-și găsească de muncă sau să contribuie la gospodărie.

Răbdarea Anei era pe sfârșite. Sperase că, dând un exemplu bun, fiii ei vor urma același drum. Dar Darius, de 28 de ani, și Călin, de 26 de ani, păreau mulțumiți să lenevească prin casă, jucându-se pe calculator și ieșind cu prietenii. Nu aveau niciun simț al urgenței sau responsabilității, iar Ana era la capătul puterilor.

Într-o seară, după o altă zi frustrantă în care a venit acasă și și-a găsit fiii tolăniți pe canapea, Ana a luat o decizie. Se va pensiona anticipat, dar nu înainte de a-și lua concediul acumulat. Avea nevoie de o pauză și trebuia să le dea o lecție fiilor săi.

A doua zi dimineață, Ana a convocat o ședință de familie. Darius și Călin s-au târât în sufragerie, vizibil deranjați că au fost întrerupți. Ana a tras adânc aer în piept și a început.

„Am decis să mă pensionez,” a spus ea. „Am muncit din greu toată viața mea și este timpul să iau o pauză. Dar înainte de asta, îmi voi lua concediul acumulat. Am nevoie de timp pentru mine.”

Darius și Călin și-au aruncat priviri, clar neînțelegând gravitatea situației.

„Ce înseamnă asta pentru noi?” a întrebat Darius, cu o urmă de iritare în voce.

„Înseamnă,” a răspuns Ana, „că voi doi trebuie să începeți să vă căutați de muncă. Nu vă mai susțin. Sunteți adulți și este timpul să începeți să vă comportați ca atare.”

Călin a râs disprețuitor. „Nu poți să ne tai așa. Avem nevoie de timp să găsim ceva.”

„Ați avut peste un an,” a spus Ana ferm. „Am terminat cu a vă susține. Aveți două luni să vă găsiți locuri de muncă și să începeți să contribuiți la gospodărie. După aceea, sunteți pe cont propriu.”

Darius și Călin erau uluiți. Nu și-au văzut niciodată mama atât de hotărâtă. Au încercat să argumenteze, dar Ana a rămas pe poziții. Era hotărâtă să-și urmeze planul.

În săptămânile următoare, Ana și-a respectat cuvântul. Și-a petrecut zilele relaxându-se, citind și făcând plimbări lungi. Mânca mese simple de fulgi de ovăz și supă, economisind bani oriunde putea. Între timp, Darius și Călin făceau încercări superficiale de a-și găsi de muncă, dar lipsa lor de motivație era evidentă.

Pe măsură ce se apropia termenul de două luni, Ana devenea din ce în ce mai anxioasă. Sperase că abordarea sa dură îi va motiva pe fiii săi, dar părea să aibă efectul opus. Darius și Călin deveneau mai resentimentari și distanți, refuzând să participe la orice conversație semnificativă despre viitorul lor.

A venit ziua decisivă și Ana a convocat o altă ședință de familie. Darius și Călin stăteau posomorâți pe canapea, cu brațele încrucișate.

„Ei bine?” a întrebat Ana. „V-ați găsit locuri de muncă?”

Darius a clătinat din cap. „Nu. Și nu ne place că ne pui sub această presiune.”

Călin a dat din cap în semn de acord. „Da, nu este corect. Avem nevoie de mai mult timp.”

Inima Anei s-a prăbușit. Sperase la un alt rezultat, dar știa că nu putea să dea înapoi acum.

„Îmi pare rău,” a spus ea, cu vocea tremurând. „Dar nu vă mai pot susține. Trebuie să găsiți o modalitate de a vă descurca singuri.”

Darius și Călin au ieșit furioși din casă, trântind ușa în urma lor. Ana s-a așezat, cu lacrimi curgându-i pe față. Făcuse tot ce putuse, dar nu era suficient. Fiii ei erau încă pierduți și nu știa cum să-i ajute.

În săptămânile care au urmat, Darius și Călin s-au îndepărtat și mai mult. Dormeau pe la prieteni, refuzând să-și asume responsabilitatea pentru viețile lor. Ana privea neputincioasă cum fiii ei se afundau, simțind un profund sentiment de eșec și regret.

Sperase la un final fericit, dar viața avea alte planuri. Ana putea doar să spere că, într-o zi, Darius și Călin își vor găsi drumul, chiar dacă asta însemna să învețe pe calea grea.