„Doamna Elena, Mă Numeasc Gabriela, și Acesta Este Nepotul Dumneavoastră – Vlad. Are Deja Șase Ani”: Fiul Susține Că Nu Știe Nimic Despre Copil, Poate Nu Este Al Lui

Într-o zi, în timp ce mă întorceam de la muncă, am auzit brusc pe cineva strigându-mi numele. M-am întors surprinsă, întrebându-mă cine ar putea fi. S-a dovedit a fi o tânără femeie cu un copil de aproximativ șase ani. S-a apropiat de mine și a spus, „Doamna Elena, mă numesc Gabriela, și acesta este nepotul dumneavoastră – Vlad. Are deja șase ani!”

Am fost șocată pentru că nu aveam nicio idee cine era această femeie sau de ce susținea că copilul era nepotul meu. Fiul meu Radu nu menționase niciodată nimic despre a avea un copil. M-am uitat la băiat, care avea ochii și părul creț al lui Radu, și am simțit un val de confuzie și neîncredere.

„Scuzați-mă?” am bâiguit, încercând să procesez ce tocmai spusese.

„Da,” a continuat Gabriela, „Radu și cu mine am fost împreună o perioadă, iar Vlad este fiul lui. Am încercat să iau legătura cu el, dar nu a răspuns la niciunul dintre mesajele sau apelurile mele.”

Am simțit un val de emoții copleșindu-mă—furie, confuzie și un sentiment ciudat de protecție față de băiatul din fața mea. „Cred că trebuie să fie o greșeală,” am spus ferm. „Radu nu a menționat niciodată nimic despre tine sau Vlad.”

Ochii Gabrielei s-au umplut de lacrimi. „Știu că este mult de procesat, dar este adevărul. Radu și cu mine ne-am cunoscut acum șapte ani, iar Vlad s-a născut un an mai târziu. A promis că va fi alături de noi, dar apoi a dispărut.”

Nu puteam să cred ce auzeam. Radu fusese întotdeauna responsabil și grijuliu; asta nu suna deloc ca el. „Trebuie să vorbesc cu Radu despre asta,” am spus în cele din urmă. „Îmi poți da informațiile tale de contact?”

Gabriela a dat din cap și mi-a înmânat o bucată de hârtie cu numărul ei de telefon pe ea. „Vă rog, doamna Elena, Vlad merită să-și cunoască tatăl.”

În acea seară, l-am confruntat pe Radu imediat ce a intrat pe ușă. „Radu, trebuie să vorbim,” am spus sever.

El părea nedumerit dar m-a urmat în sufragerie. „Ce se întâmplă, mamă?”

I-am înmânat bucata de hârtie cu numărul Gabrielei pe ea. „Cunoști o femeie pe nume Gabriela? Ea susține că ai un fiu de șase ani pe nume Vlad.”

Fața lui Radu s-a făcut palidă. „Mamă, nu știu despre ce vorbește. Nu am auzit niciodată de vreo Gabriela sau Vlad.”

„Ea a apărut astăzi cu un băiat care arată exact ca tine,” am insistat. „Cum poți spune că nu știi nimic despre asta?”

Radu a dat din cap vehement. „Jur, mamă, nu am nicio idee cine sunt.”

Următoarele câteva zile au fost un vârtej de confuzie și tensiune. Gabriela continua să sune, întrebând dacă Radu a fost de acord să-l întâlnească pe Vlad. Radu continua să nege orice cunoștință despre ei, dar asemănarea dintre el și Vlad era incontestabilă.

În cele din urmă, am decis să iau lucrurile în propriile mâini. Am aranjat o întâlnire între Radu și Gabriela la o cafenea locală. Când am ajuns, Vlad a alergat spre Radu și l-a îmbrățișat strâns.

„Tati!” a exclamat el.

Radu stătea acolo înghețat, cu ochii mari de șoc. „Asta nu se poate întâmpla,” a murmurat el sub respirație.

Gabriela s-a uitat la el implorator. „Radu, te rog, doar fă un test de paternitate dacă nu mă crezi.”

Cu reticență, Radu a fost de acord cu testul. Rezultatele au venit pozitive—Vlad era într-adevăr fiul lui.

Dar în loc să ne apropie mai mult, revelația ne-a destrămat familia. Radu nu a putut face față vinovăției și responsabilității care veneau odată cu paternitatea. S-a distanțat de toți noi, lăsându-mă pe mine să adun bucățile.

Gabriela a încercat din răsputeri să-l integreze pe Vlad în viețile noastre, dar daunele erau deja făcute. Absența lui Radu a lăsat un gol care nu putea fi umplut.

În cele din urmă, am rămas cu mai multe întrebări decât răspunsuri și o familie fracturată care se lupta să-și găsească drumul înapoi spre normalitate.