Când mama soacră a încercat să-mi destrame familia: Povestea unui nou început

— Nu vezi că nu ești bună de nimic? Strânge masa mai repede, că nu am toată ziua la dispoziție!

Am încremenit în pragul ușii bucătăriei, cu mâna pe clanță și inima bătându-mi nebunește. Era ora șapte dimineața, iar mirosul de cafea proaspătă abia începea să umple casa. Dar cuvintele mamei soacre au tăiat aerul ca un cuțit. Maria, fiica mea de doisprezece ani, stătea cu ochii în pământ, strângând farfuriile cu mișcări grăbite și tremurânde. Niciodată nu o văzusem atât de mică, atât de lipsită de apărare.

— Mamă, ce faci? am întrebat, încercând să-mi țin vocea calmă, deși simțeam cum îmi fierbe sângele.

— Ce să fac? Încerc să o învăț pe Maria să fie gospodină! Nu vrei să ajungă ca tine, leneșă și fără chef de nimic, nu?

M-am uitat la Maria. Avea ochii umezi și buzele strânse într-o linie subțire. Am simțit o furie surdă crescând în mine. De luni bune, mama soacră se mutase la noi „temporar”, după ce rămăsese văduvă. La început am crezut că îi va prinde bine compania familiei, dar încet-încet, prezența ei devenise apăsătoare. Critica tot ce făceam eu sau soțul meu, Sorin. Dar niciodată nu mă așteptam să-și verse frustrările pe copilul nostru.

— Maria nu e servitoarea nimănui! am spus apăsat.

— Nu-i vorbi așa mamei mele! a intervenit Sorin, intrând și el în bucătărie. Avea fața obosită și privirea pierdută. — E bătrână, nu se simte bine… Poate ai exagerat puțin, mamă.

Mama soacră s-a uitat la el cu ochii umezi: — Voi nu mă mai respectați deloc! Am venit aici să vă ajut și uite cum mă răsplătiți!

În acea dimineață, am simțit pentru prima dată că familia mea se rupe. Sorin era prins între mine și mama lui, iar Maria se izola tot mai mult. În zilele următoare, tensiunea a crescut. Mama soacră găsea mereu motive să o certe pe Maria: ba că nu a spălat bine vasele, ba că nu a șters praful cum trebuie. Sorin încerca să medieze, dar de fiecare dată sfârșeam prin a ne certa.

— O să plec de acasă dacă mai țipați la mine! a izbucnit Maria într-o seară, trântind ușa camerei ei.

Am rămas singură în sufragerie cu Sorin. El s-a prăbușit pe canapea și și-a acoperit fața cu mâinile.

— Ce vrei să fac? E mama mea… Nu pot s-o dau afară!

— Dar nici nu pot s-o las să ne distrugă copilul! am răspuns eu printre lacrimi.

În acea noapte n-am dormit deloc. M-am gândit la copilăria mea, la cât de mult m-a durut lipsa de protecție din partea părinților mei. Mi-am promis atunci că Maria nu va trece niciodată prin așa ceva. Dar acum eram prinsă într-o capcană: dacă îi luam apărarea Mariei, îl pierdeam pe Sorin; dacă tăceam, îmi pierdeam fiica.

A doua zi dimineață am găsit-o pe Maria făcându-și bagajul.

— Unde pleci?

— La bunica din partea ta. Acolo măcar nu țipă nimeni la mine.

M-am așezat lângă ea pe pat și am început să plângem amândouă. Atunci am știut că trebuie să aleg: liniștea Mariei sau confortul mamei soacre.

Seara l-am chemat pe Sorin la o discuție serioasă.

— Sorin, trebuie să alegem ce fel de familie vrem să fim. Eu nu pot trăi într-o casă unde copilul nostru e tratat ca o slugă. Dacă tu crezi că mama ta are dreptate, spune-mi acum. Dar eu nu mai pot continua așa.

Sorin s-a ridicat și s-a plimbat nervos prin cameră.

— Nu vreau să-mi pierd nici mama, nici familia… Dar ai dreptate. Mama a depășit orice limită.

A doua zi i-am spus mamei soacre că trebuie să-și caute alt loc unde să stea. A izbucnit în plâns și m-a acuzat că vreau să o arunc în stradă după tot ce a făcut pentru noi.

— Nu te aruncăm în stradă, mamă! i-a spus Sorin cu voce tremurată. Dar aici nu mai poți rămâne dacă nu respecți regulile casei noastre.

Au urmat zile grele, pline de reproșuri și lacrimi. Mama soacră s-a mutat la sora ei din Ploiești și nu ne-a mai vorbit luni întregi. Sorin era abătut, dar încet-încet relația noastră s-a vindecat. Maria a început să zâmbească din nou și să-și recapete încrederea în sine.

Uneori mă întreb dacă am făcut bine. Poate că am fost prea dură cu mama soacră. Dar când o văd pe Maria fericită, știu că am ales corect.

Oare câți dintre noi au curajul să-și apere familia chiar și atunci când asta înseamnă să rupem legături vechi? Ce ați fi făcut voi în locul meu?