„De Ce Nu Mă Asculți? Ea Îți Otrăvește Mintea Împotriva Mea!”

Era o seară de toamnă, iar vântul bătea ușor printre frunzele arămii care acopereau curtea. M-am așezat pe canapea, cu o cană de ceai de mușețel în mână, încercând să-mi găsesc liniștea. Fiul meu, Andrei, dormea liniștit în camera lui, iar eu mă simțeam copleșită de tăcerea care umplea casa.

„De ce nu mă asculți? Ea îți otrăvește mintea împotriva mea!” îmi repetam în gând, amintindu-mi de discuțiile aprinse pe care le avusesem cu soțul meu înainte să plece. Totul părea atât de ireal acum. Cum am ajuns aici?

Cu câteva luni în urmă, am început să observ schimbări la el. Era mai distant, mai absent. Îmi spunea că are mult de lucru, dar eu simțeam că ceva nu este în regulă. Într-o seară, după ce Andrei a adormit, l-am confruntat.

„Ce se întâmplă cu tine? De ce ești atât de absent?” l-am întrebat.

„Nu e nimic, doar stresul de la muncă,” mi-a răspuns el, evitând să mă privească în ochi.

Dar eu știam că nu era doar asta. Apoi, într-o zi, am găsit un mesaj pe telefonul lui. Era de la ea. O femeie despre care nu știam nimic, dar care părea să știe totul despre el.

„Te iubesc,” scria mesajul. „Abia aștept să te văd.”

Inima mi s-a strâns și am simțit cum lumea mea se prăbușește. Când l-am confruntat din nou, nu a mai putut nega.

„Am găsit pe altcineva,” mi-a spus el cu o voce rece. „Ea mă înțelege.”

„Și eu ce sunt? O străină?” i-am răspuns cu lacrimi în ochi.

„Nu e vorba despre tine,” a spus el. „E vorba despre mine și despre ce simt eu.”

A plecat câteva zile mai târziu, lăsându-mă singură cu Andrei și cu o mulțime de întrebări fără răspuns. Încercam să fiu puternică pentru fiul meu, dar uneori simțeam că nu mai pot.

Într-o seară, Andrei m-a întrebat: „Mami, tati o să se întoarcă?”

„Nu știu, dragul meu,” i-am răspuns, încercând să-mi ascund durerea.

Dar adevărul era că nu voiam să se întoarcă. Nu după tot ce s-a întâmplat. Știam că trebuie să merg mai departe pentru binele lui Andrei și al meu.

Acum, stând pe canapea și privind cum frunzele cad din copaci, îmi dau seama că viața merge înainte. Poate că nu va fi ușor, dar știu că voi găsi puterea să trec peste asta.