„Mama a Vândut Casa Bunicii și Ne-a Anunțat Cum va Împărți Banii. Sunt Supărată”
Ana a prețuit întotdeauna verile petrecute la casa bunicii din sat. Grădina întinsă, stejarul bătrân cu leagănul din cauciuc și bucătăria primitoare unde bunica cocea cele mai bune plăcinte cu mere erau toate întipărite în memoria ei. Așa că, atunci când mama ei, Maria, a anunțat că a vândut casa bunicii, Ana a simțit un fior de tristețe. Dar asta era doar începutul.
Maria i-a chemat pe Ana și pe fratele ei, Andrei, la o întâlnire de familie la casa ei din suburbii. Ana a ajuns prima, mintea ei fiind plină de întrebări. De ce a vândut mama casa fără să-i consulte? Ce se va întâmpla cu toate lucrurile bunicii? Și cel mai important, cum vor fi împărțiți banii?
Andrei a sosit puțin mai târziu, arătând la fel de nedumerit. Și-au schimbat priviri îngrijorate în timp ce așteptau ca mama lor să explice.
„Vă mulțumesc că ați venit,” a început Maria, tonul ei fiind neobișnuit de formal. „Știu că poate fi un șoc, dar am vândut casa bunicii luna trecută.”
Inima Anei s-a prăbușit. Sperase că era doar un zvon sau o neînțelegere. „De ce nu ne-ai spus?” a întrebat ea, încercând să-și păstreze vocea calmă.
„Nu am vrut să vă împovărez cu detaliile,” a răspuns Maria. „Casa era prea mult pentru mine să o întrețin și am crezut că e mai bine să o vând cât încă avea valoare.”
Andrei a dat din cap încet, dar Ana putea vedea dezamăgirea în ochii lui. „Și acum ce se întâmplă?” a întrebat el.
Maria a tras adânc aer în piept. „Am decis să împart banii între noi trei. Dar am luat și câteva decizii despre cum vor fi folosiți.”
Stomacul Anei s-a strâns. Avea un sentiment că nu-i va plăcea ce urmează.
„Am alocat o parte din bani pentru fondul meu de pensie,” a continuat Maria. „Andrei, am pus deoparte niște bani pentru împrumuturile tale studențești și pentru educația ta viitoare. Iar Ana, am decis să-ți dau o parte mai mică pentru că cred că nu ai nevoie de atât de mult sprijin financiar.”
Ana a simțit un val de furie. „Ce vrei să spui că nu am nevoie de atât de mult sprijin? Doar pentru că am un loc de muncă stabil nu înseamnă că nu am obiective sau nevoi financiare.”
Maria a oftat. „Ana, ai fost mereu independentă și descurcăreață. Știu că te vei descurca bine fără atât de mult ajutor.”
Ana nu putea să creadă ce auzea. Se simțea ca o palmă peste față. „Nu este corect,” a spus ea, cu vocea tremurândă. „Casa bunicii însemna atât de mult pentru noi toți, iar acum folosești banii pentru a face favoritisme.”
Andrei părea incomod, dar nu spunea nimic. Ana simțea un sentiment de trădare atât din partea mamei cât și a fratelui ei.
„Înțeleg că ești supărată,” a spus Maria calm. „Dar aceasta este decizia mea și este finală.”
Ana s-a ridicat, incapabilă să-și mai controleze frustrarea. „Nu pot să cred că ai făcut asta fără să vorbești măcar cu noi,” a spus ea, lacrimile umplându-i ochii. „Bunica ar fi fost atât de dezamăgită.”
Cu asta, a ieșit furtunos din casă, lăsându-i pe Andrei și Maria în tăcere șocată.
În timp ce conducea spre casă, Ana nu putea scutura sentimentul de nedreptate. Amintirile casei bunicii erau acum pătate de decizia unilaterală a mamei ei și de distribuția nedreaptă a banilor. Știa că nu va mai privi niciodată familia ei la fel.