„Curând, Te Voi Lua de Lângă Acești Părinți Nepotriviți,” Șopti Bunica Nepotului Său

Maria a fost întotdeauna un stâlp de sprijin pentru familia ei. Locuia la doar câteva străzi distanță de fiul ei, Ion, și soția acestuia, Emilia. Ori de câte ori Emilia avea nevoie de ajutor cu fiul lor mic, Andrei, Maria era acolo într-o clipită. Fie că era vorba de babysitting, gătit mese sau pur și simplu de a oferi un umăr pe care să plângi, Maria era persoana de bază.

Emilia aprecia ajutorul. Creșterea unui copil în timp ce jongla cu un loc de muncă solicitant nu era deloc ușoară. Ion lucra ore lungi ca inginer, lăsând-o adesea pe Emilia să se descurce singură cu Andrei. Asistența Mariei era neprețuită. Cu toate acestea, erau momente când comportamentul Mariei părea puțin ciudat. Făcea comentarii stranii sau se comporta excesiv de posesiv față de Andrei. Emilia trecea cu vederea aceste lucruri ca fiind niște ciudățenii inofensive ale unei femei în vârstă.

Într-o seară, după o zi deosebit de obositoare la muncă, Emilia a sunat-o pe Maria să o întrebe dacă poate să aibă grijă de Andrei pentru câteva ore. Maria a fost de acord fără ezitare și a ajuns la casa lor în câteva minute. Ca de obicei, a adus gustările și jucăriile preferate ale lui Andrei.

„Mulțumesc mult, Maria,” spuse Emilia, oferindu-i soacrei sale un zâmbet obosit. „Am nevoie doar de câteva ore să mă pun la punct cu munca.”

„Desigur, draga mea,” răspunse Maria, ochii ei strălucind în timp ce se uita la Andrei. „Știi că îmi place să petrec timp cu nepotul meu.”

Emilia s-a retras în biroul ei de acasă, lăsându-l pe Andrei în grija Mariei. Casa era plină de râsetele lui Andrei în timp ce se juca cu bunica lui. Totul părea normal.

Dar pe măsură ce seara avansa, comportamentul Mariei a luat o întorsătură ciudată. A început să-i șoptească lui Andrei cu o voce joasă, cuvinte abia audibile. „Curând, te voi lua de lângă acești părinți nepotriviți,” spuse ea încet. „Vom fi mult mai fericiți împreună.”

Andrei, prea mic pentru a înțelege gravitatea cuvintelor ei, chicoti și continuă să se joace. Ochii Mariei străluceau cu un amestec de determinare și nebunie.

Între timp, Emilia era în biroul ei, neștiind ce se întâmplă în sufragerie. Era absorbită de muncă, încercând să respecte un termen limită iminent. Orele au trecut până când în cele din urmă a ieșit, simțindu-se oarecum împlinită.

„Cum merge totul?” întrebă Emilia când intră în sufragerie.

Maria s-a compus rapid și a zâmbit. „Totul e bine. Andrei este o bucurie.”

Emilia nu a observat nimic neobișnuit și i-a mulțumit din nou Mariei pentru ajutor. Când Maria a plecat, i-a dat lui Andrei o îmbrățișare prelungită și i-a șoptit: „Curând.”

Zilele s-au transformat în săptămâni, iar vizitele Mariei au devenit mai frecvente. Ea continua să facă comentarii neliniștitoare lui Andrei ori de câte ori erau singuri. Emilia rămânea neștiutoare față de tensiunea crescândă.

Într-o noapte fatidică, Ion a venit acasă mai devreme decât de obicei și a găsit-o pe Maria șoptindu-i lui Andrei în sufrageria slab luminată. Nu putea desluși cuvintele, dar simțea că ceva nu este în regulă.

„Mamă, ce îi spui?” întrebă Ion, vocea lui trădând suspiciunea.

Maria ridică privirea, surprinsă. „Oh, nimic important. Doar îi spuneam cât de mult îl iubesc.”

Ion nu era convins dar a decis să nu insiste în fața lui Andrei. Mai târziu în acea noapte, și-a discutat îngrijorările cu Emilia.

„Cred că mama se comportă ciudat în preajma lui Andrei,” spuse Ion. „Trebuie să fim atenți la ea.”

Emilia a fost de acord dar nu a înțeles pe deplin gravitatea situației.

A doua zi dimineață, Emilia a primit un apel frenetic de la Maria. „Andrei a dispărut!” plângea ea.

Panicată, Emilia și Ion s-au grăbit spre casa Mariei. Au căutat peste tot dar nu au găsit nicio urmă a lui Andrei. Poliția a fost chemată și o investigație a început.

Zilele s-au transformat în săptămâni fără niciun semn al lui Andrei. Comunitatea s-a mobilizat în jurul familiei, oferind sprijin și rugăciuni. Dar speranța începea să se stingă pe măsură ce timpul trecea.

Într-o zi, un vecin a raportat că a văzut-o pe Maria părăsind orașul cu un băiat care semăna cu Andrei. Poliția a urmărit-o până la o cabană izolată din pădure.

Când au ajuns acolo, au găsit-o pe Maria trăind într-o stare delirantă alături de Andrei. Se convinsese că îl salva de părinți nepotriviți și îi oferea o viață mai bună.

Andrei a fost returnat părinților săi, dar trauma experienței a lăsat răni adânci asupra familiei. Maria a fost luată în custodie și ulterior diagnosticată cu o boală mintală severă.

Familia odinioară unită a fost distrusă de această încercare. Încrederea a fost spulberată și rănile emoționale vor dura ani buni să se vindece.