„Ești o fată de oraș, deci ești leneșă. Nu vreau o astfel de noră”: A spus soacra când fiul ei a ieșit afară

Lia a fost întotdeauna o fată de oraș, înflorind în agitația vieții din centrul orașului. Cariera ei în marketing digital era în ascensiune, și tocmai primise o promovare care îi permitea să-și achite împrumuturile studențești și chiar să înceapă să economisească pentru viitor. În acest punct culminant al vieții ei, l-a întâlnit pe Matei, un bărbat fermecător și gânditor, care lucra ca arhitect. S-au înțeles imediat, iar relația lor s-a adâncit rapid.

După șase luni de întâlniri, au decis că era timpul să facă pasul următor. Au început prin a petrece nopți la apartamentele fiecăruia, dar curând, inconvenientul de a locui separat i-a determinat să se mute împreună în apartamentul modern, deși mic, al Liei din centrul orașului. Mama lui Matei, Camelia, avea însă rezerve cu privire la această aranjare.

Camelia locuia într-un oraș liniștit de la periferie și avea o viziune foarte tradițională asupra relațiilor și căsătoriei. Își dorise întotdeauna ca Matei să se stabilească cu o fată care să împărtășească aprecierea ei pentru un stil de viață mai liniștit, mai casnic — de preferință cineva din propria lor comunitate. Lia, cu educația ei urbană și mentalitatea orientată către carieră, nu se încadra în acest model.

Într-o seară, când Matei a ieșit să cumpere ceva de cină, Camelia a decis să-și exprime îngrijorările. „Lia, putem vorbi?” a început ea, tonul ei fiind serios. „Știu că tu și Matei sunteți fericiți, dar sunt îngrijorată. Ești o fată de oraș, și din ce văd, asta înseamnă că ești obișnuită cu un anumit… stil de viață. Mi-e teamă că ești prea concentrată pe cariera ta și nu suficient pe lucrurile care contează cu adevărat.”

Lia a fost luată prin surprindere. „Nu sunt sigură că înțeleg, doamna Camelia. La ce lucruri vă referiți?”

„Familia, Lia. Copiii, o casă. Am văzut cum trăiești aici, mereu ocupată, mereu pe fugă. Nu este un mediu în care să crești o familie. Ești o fată de oraș, deci ești leneșă când vine vorba de aceste lucruri. Nu vreau o astfel de noră,” a spus Camelia fără ocolișuri.

Lia simțea cum i se scufundă inima. Muncise din greu pentru a-și construi o viață pe care o iubea și sperase că Camelia va vedea dedicarea ei ca pe o forță, nu o slăbiciune. „Îl iubesc pe Matei și sunt angajată în viitorul nostru împreună. Cred că putem echilibra atât carierele noastre, cât și viața personală,” a răspuns Lia, încercând să-și păstreze vocea stabilă.

Camelia a clătinat din cap. „Am mai văzut asta înainte. Niciodată nu funcționează. Vei vedea. Vei renunța fie la cariera ta, fie vei sfârși singură.”

Conversația a lăsat-o pe Lia profund neliniștită, iar când Matei s-a întors, i-a spus ce i-a spus mama lui. Matei a fost prins între cele două femei importante din viața lui. A încercat să o asigure pe Lia, dar sămânța îndoielii fusese plantată.

În săptămânile următoare, tensiunea a crescut. Matei s-a găsit incapabil să o susțină pe deplin pe Lia în cariera ei, influențat de cuvintele mamei sale. Lia, simțindu-se din ce în ce mai izolată și nesusținută, a început să-și pună întrebări despre viitorul lor împreună.

Într-o seară ploioasă, în timp ce stăteau liniștiți în sufragerie, Lia l-a privit pe Matei. „Poate că mama ta are dreptate,” a șoptit ea, mai mult pentru sine decât pentru el. „Poate că asta nu va funcționa.”

Matei nu a răspuns, iar tăcerea care a urmat a spus multe. În cele din urmă, Lia s-a mutat din apartament. A continuat să prospere în cariera ei, dar inima ei a rămas grea cu pierderea a ceea ce ar fi putut fi.