„Muncă, Parentalitate, Gătit, Economisire: Lipsa de Implicare a Soțului Meu”

Raluca stătea lângă fereastra bucătăriei, soarele dimineții aruncând o lumină caldă pe fața ei obosită. Privind cum aburul se ridică din ceașca de cafea, gândurile ei zburau spre ziua care urma. Era doar ora 6:30 dimineața, dar programul ei era plin: să pregătească copiii pentru școală, o zi întreagă de muncă la birou, apoi înapoi acasă să gătească cina, să ajute la teme și poate, doar poate, să găsească un moment pentru ea înainte de a se prăbuși în pat.

Soțul ei, Bogdan, încă dormea. În ultima vreme, părea că este mereu fie dormind, fie îngropat în telefonul sau laptopul său. Raluca nu-și mai amintea ultima dată când el luase inițiativa să ajute cu copiii sau casa fără să-i ceară, cu atât mai puțin să sugereze o ieșire în familie sau o seară în doi.

Pe când pregătea micul dejun, gândurile Ralucăi zburau la prietenii ei. Ioana tocmai și-a deschis propria patiserie, transformându-și pasiunea pentru patiserie într-o afacere prosperă. Mihai, un prieten din liceu, călătorea prin Europa, Instagramul lui fiind plin de fotografii impresionante cu orașe antice și peisaje verzi. Raluca simțea o undă de invidie și dezamăgire. Ce era atât de diferit la ea? De ce viața ei părea un ciclu nesfârșit de sarcini și responsabilități?

Haosul dimineții a început când copiii, Andrei și Emma, au năvălit în bucătărie, certându-se pe o chestiune trivială. Raluca a mediat disputa, le-a pregătit prânzurile și i-a grăbit pe toți spre ușă. Bogdan, în sfârșit treaz, a mormăit un rămas-bun fără entuziasm în timp ce își lua cafeaua și laptopul și se îndrepta spre biroul său de acasă.

La muncă, Raluca încerca să se concentreze la sarcinile ei, dar gândul îi revenea mereu la viața de acasă. Își iubea familia, dar dezechilibrul o epuiza. Fiecare încercare de a discuta despre asta cu Bogdan se termina în frustrare. El asculta, dădea din cap și promitea să se străduiască mai mult, dar zilele se transformau în săptămâni cu puține schimbări.

În acea seară, după o zi deosebit de grea, Raluca a decis să-l confrunte din nou pe Bogdan. A așteptat până când copiii au adormit și l-a abordat în biroul lui. „Trebuie să vorbim,” a spus ea, vocea ei fermă, dar obosită.

Bogdan a ridicat privirea, surprins. „Sigur, ce s-a întâmplat?”

„Este despre noi, despre familia noastră. Mă lupt, Bogdan. Sunt obosită să fac totul singură. Am nevoie să te implici mai mult. Nu doar pentru mine, ci și pentru Andrei și Emma.”

Bogdan a oftat, fața lui exprimând vinovăție și defensivă. „Știu, Raluca. Îmi pare rău. E doar că munca a fost atât de nebună în ultima vreme…”

„Dar este întotdeauna ceva,” l-a întrerupt Raluca, frustrarea ei ajungând la punctul de fierbere. „Munca, un joc, un email… Când se termină, Bogdan? Când devenim o prioritate?”

Bogdan nu avea un răspuns. A murmurat o altă scuză, promițând din nou să încerce mai mult. Raluca voia să-l creadă, dar îndoiala persista. A părăsit camera simțindu-se dezamăgită, știind în adâncul sufletului că puțin se va schimba.

Întinsă în pat în acea noapte, Raluca și-a dat seama că viața ei trecea pe lângă ea, definită de rolurile ei ca lucrător, mamă, bucătar, economisitor – dar nu ca o femeie cu propriile ei visuri și dorințe. A închis ochii, o lacrimă scăpându-i pe obraz, plângând nu doar pentru ce ar fi putut fi căsnicia ei, ci pentru viața pe care ar fi putut-o trăi dacă lucrurile ar fi fost diferite.