De trei ori m-am îndrăgostit, dar una încă mă bântuie

M-am îndrăgostit de trei ori în viața mea, dar este prima dragoste cea care încă persistă în colțurile memoriei mele, proiectând umbre lungi peste celelalte. A fost un amor care a promis totul și a livrat dezamăgire. Aceasta este povestea mea, a Jessicăi, și a lui Nicolae, cel care a scăpat.

Aveam 16 ani, plină de vise și noțiuni naive despre dragoste, când Nicolae a intrat în viața mea. Era tot ce și-ar putea dori o adolescentă: amabil, atent și ambițios. Avea planuri să schimbe lumea, și eu îl credeam. Eram tineri, dar eram serioși unul față de celălalt. Ne-am împărtășit primul sărut sub cerul înstelat al micului nostru oraș din România, și de atunci, am fost irevocabil a lui.

Nicolae era cu un an mai mare decât mine, și după un an minunat împreună, a primit o bursă pentru o prestigioasă universitate în alt oraș. Ne-am promis că vom face să funcționeze, să depășim distanța. Dar pe măsură ce săptămânile se transformau în luni, distanța dintre noi a devenit ceva mai mult decât kilometri. Apelurile telefonice deveneau din ce în ce mai rare, iar scrisorile pe care le prețuiam începeau să scadă.

La șase luni după plecarea sa la universitate, am primit scrisoarea care mi-a sfâșiat tânărul inimă. Nicolae voia să se despartă. Spunea că s-a schimbat, că amândoi ne-am schimbat, și era mai bine să terminăm lucrurile acum înainte de a ajunge să ne resentim unul pe celălalt. Eram devastată. Nu puteam mânca, nu puteam dormi, iar notele mele au suferit. Simțeam că am pierdut o parte din mine.

Poate dacă Nicolae nu ar fi plecat, povestea noastră ar fi avut un final diferit. Poate am fi putut crește împreună, adaptându-ne la schimbările celuilalt. Poate fiica mea, Savannah, ar fi avut o familie normală, cu un tată prezent, în loc de o figură sumbră în trecutul mamei sale.

După Nicolae, au fost alții: Justin, care era amabil dar îi lipsea ambiția, și Alexandru, care era ambițios dar nu amabil. Niciunul nu a putut umple golul lăsat de Nicolae. Mă întreb adesea dacă Nicolae se gândește vreodată la mine, dacă regretă vreodată decizia sa. Dar, în adâncul sufletului, știu că este inutil să mă opresc asupra „ce-ar fi fost dacă”.

Despărțirea m-a învățat despre fragilitatea dragostei și durerea de a crește. A fost o lecție dură, dar una care m-a format în persoana care sunt astăzi. Am învățat să fiu puternică pentru Savannah, să fiu atât mamă cât și tată pentru ea. Am învățat să-mi protejez inima, să nu o ofer atât de liber.

Nicolae va fi întotdeauna parte din trecutul meu, o amintire agridulce pe care ocazional o vizitez, dar în care nu mă mai opresc. Am mers mai departe, dar ecoul primei mele iubiri încă șoptește în momentele de liniște, un fantomă a unei vieți care ar fi putut fi.