„De Două Ori Căsătorită, Dar Niciodată Mulțumită: Ea Credea Că Un Bărbat Ar Trebui Să O Adore și Să O Trateze Ca pe o Regină”

Am cunoscut-o pe Andreea în primul an la Universitatea din București. Era plină de viață și avea un râs molipsitor care putea lumina orice încăpere. Ne-am împrietenit rapid, împărtășind vise și aspirații în timpul sesiunilor de studiu târzii și pauzelor de cafea.

Andreea avea mereu o viziune romanticizată asupra iubirii. Credea în basme, unde prințul venea și o lua pe prințesă pe sus, copleșind-o cu iubire și adorație. Această credință era adânc înrădăcinată în ea, poate din cauza numeroaselor filme Disney pe care le-a vizionat în copilărie.

Prima ei căsătorie a avut loc imediat după facultate. L-a întâlnit pe Mihai la nunta unui prieten comun și s-au plăcut instantaneu. Mihai era fermecător, atent și părea să se potrivească perfect cu ideea de prinț a Andreei. S-au căsătorit într-un an de la întâlnire. Totuși, realitatea a apărut curând.

Mihai era un om bun, dar nu era prințul pe care Andreea și-l imaginase. Avea defectele lui, ca oricine altcineva. Muncea ore lungi, venind adesea acasă epuizat. O iubea pe Andreea, dar nu era genul care să o copleșească cu afecțiune constantă și gesturi grandioase. Andreea se simțea neglijată și neapreciată. Credea că iubirea ar trebui să fie mai mult decât doar companie; ar trebui să fie o poveste de dragoste nesfârșită.

Căsătoria lor a început să se destrame sub greutatea așteptărilor Andreei. Ea dorea ca Mihai să o adore, să o trateze ca pe o regină, dar Mihai încerca doar să țină pasul cu cerințele vieții. Se certau frecvent, iar Andreea se simțea din ce în ce mai izolată. După trei ani de încercări de a face lucrurile să meargă, au decis să se despartă.

A doua căsătorie a Andreei a fost diferită. L-a cunoscut pe Radu prin intermediul muncii. Era stabil, de încredere și părea să ofere siguranța pe care o dorea după prima căsătorie tumultuoasă. Au ieșit împreună câțiva ani înainte de a se căsători. De data aceasta, Andreea credea că face o alegere practică.

Cu toate acestea, practicitatea nu echivala cu fericirea. Radu era amabil și susținător, dar relația lor nu avea pasiunea pe care Andreea o dorea. Îi lipsea emoția, sentimentul de a fi adorată. Radu era mai concentrat pe construirea unui viitor împreună, economisind pentru o casă, planificând pentru pensionare. Andreea simțea că trăiește într-o bulă confortabilă dar lipsită de pasiune.

Adăugând la nemulțumirea ei era faptul că nu putea avea copii în niciuna dintre căsătorii. Era o realitate dureroasă care apăsa greu pe inima ei. Întotdeauna visase să aibă o familie, dar părea că soarta avea alte planuri.

Nemulțumirea Andreei a crescut în timp. Se simțea prinsă într-o viață care nu se potrivea cu visele ei. Dorea mai mult decât doar stabilitate; dorea să fie prețuită, să se simtă specială în fiecare zi. Dar Radu, în ciuda celor mai bune eforturi ale sale, nu putea îndeplini acea nevoie.

Căsătoria lor s-a deteriorat încetul cu încetul. Andreea devenea din ce în ce mai retrasă, petrecând mai mult timp cu prietenii și mai puțin cu Radu. Au încercat consilierea, dar aceasta doar le-a evidențiat diferențele. După cinci ani de căsnicie, au decis să divorțeze.

Povestea Andreei este un memento emoționant că basmele rareori se traduc în viața reală. Credința ei în sindromul Cenușăresei a condus-o să urmărească un ideal greu de atins. Dorea să fie adorată și tratată ca o regină, dar relațiile reale necesită compromisuri, înțelegere și acceptarea defectelor celuilalt.

Astăzi, Andreea este singură și încă în căutarea acelei iubiri de basm evazive. A învățat câteva lecții dure pe parcurs, dar rămâne optimistă că într-o zi va găsi pe cineva care să îi îndeplinească dorințele la jumătate.