Relația Ruxandrei cu mama sa a fost întotdeauna complicată. Elisabeta, o femeie cu opinii puternice și o voință și mai puternică, a făcut clar că crede în dragostea dură. Ea le reamintea adesea Ruxandrei și fratelui său, Ionuț, că nu sunt îndreptățiți la nimic doar pentru că sunt copiii ei. Această filozofie s-a extins la toate aspectele vieții Ruxandrei, inclusiv când a devenit mamă pentru Matei, fiul ei energic de patru ani

În inima unui mic oraș din România, Ruxandra, o specialistă în marketing de treizeci și patru de ani, se confrunta cu complexitățile vieții de adult. A fost întotdeauna independentă, un trăsătură insuflată de mama sa, Elisabeta. De la o vârstă fragedă, Ruxandrei i s-a învățat că nimic în viață nu vine gratis și că ar trebui să muncească din greu pentru tot ce își dorește. Această lecție a împins-o să excelleze în cariera sa și, în cele din urmă, să obțină un credit ipotecar pentru o casă modestă cu două dormitoare, o realizare pe care a obținut-o complet pe cont propriu.

În ciuda provocărilor de a fi părinte singur, Ruxandra nu i-a cerut mamei sale prea mult. Totuși, când programul de lucru al Ruxandrei a devenit din ce în ce mai solicitant, ea a apelat la Elisabeta, sperând la un sprijin cu Matei. Spre dezamăgirea Ruxandrei, răspunsul Elisabetei a fost o refuzare fermă. Ea a susținut că zilele ei de a crește copii s-au terminat și că Ruxandra trebuie să-și găsească o soluție pe cont propriu, așa cum a făcut și ea.

Simțindu-se respinsă, dar nu învinsă, Ruxandra a reușit să jongleze cu responsabilitățile sale printr-o combinație de creșă, ore de lucru flexibile și pură determinare. Exact când credea că are totul sub control, Elisabeta a lansat o bombă care avea să testeze limitele Ruxandrei.

Soțul Elisabetei, Iulian, tatăl vitreg al Ruxandrei, fusese diagnosticat cu o boală progresivă care necesita îngrijire constantă. Fără să o consulte pe Ruxandra, Elisabeta a decis că casa Ruxandrei ar fi cel mai bun loc pentru ca Iulian să trăiască și să primească îngrijirea de care avea nevoie. Ea a argumentat că casa Ruxandrei era mai accesibilă și că, fiind familie, era datoria Ruxandrei să se implice.

Cererea – sau mai degrabă, exigența – a lăsat-o pe Ruxandra uluită. Relația ei cu Iulian fusese întotdeauna distantă cel puțin, iar gândul de a prelua o responsabilitate atât de monumentală, pe lângă tot restul, era copleșitor. În ciuda încercărilor de a raționa cu mama sa, Elisabeta a rămas neclintită, pictând reticența Ruxandrei ca fiind egoistă și nerecunoscătoare.

Prinsă între vinovăție și frustrare, Ruxandra s-a găsit la o răscruce. Perspectiva de a avea grijă de Iulian, în plus față de fiul ei și de jobul ei, părea imposibilă. Totuși, presiunea din partea Elisabetei și credința înrădăcinată că familia ar trebui să vină întotdeauna pe primul loc cântăreau greu.

Pe măsură ce zilele se transformau în săptămâni, viața Ruxandrei devenea un act de jonglerie între jobul ei, nevoile lui Matei și îngrijirea lui Iulian. Tensiunea a început să-și facă simțită prezența, nu doar asupra stării fizice și emoționale a Ruxandrei, dar și asupra relației ei cu Matei, care nu putea înțelege de ce mama lui era întotdeauna atât de obosită și stresată.

În cele din urmă, povestea Ruxandrei este un amintire dură a complexităților dinamicii familiale și a așteptărilor adesea nerezonabile impuse de cei pe care îi iubim. În ciuda eforturilor sale cele mai bune, situația nu a avut un final fericit. Ruxandra a fost lăsată să navigheze prin apele tulburi ale obligațiilor familiale și ale limitelor personale, o călătorie pe care mulți se găsesc, fără o rezoluție clară la orizont.