Povestea mea începe când, împreună cu soțul meu, am reușit să ne mutăm la Constanța, visul nostru de-o viață. În loc de liniște și fericire, casa noastră s-a transformat într-un hotel pentru rude, iar eu m-am pierdut între așteptările lor și propriile mele nevoi. Abia când am învățat să spun „nu”, mi-am recâștigat viața și demnitatea.
Am fugit cu soțul meu, Vlad, pe litoralul românesc, visând la un nou început. Dar când mama lui, doamna Lidia, a venit să locuiască cu noi, liniștea s-a transformat în conflict, iar vechile răni au ieșit la suprafață. Între dorința de a-mi proteja familia și nevoia de a-mi păstra identitatea, am învățat cât de greu e să trasezi granițe chiar și cu cei pe care ar trebui să-i iubești.
M-am mutat cu familia din București la Constanța, sperând la liniște și un nou început. Însă, valurile nu au adus doar aer sărat, ci și rude nepoftite care ne-au transformat casa într-un loc de tranzit permanent. Am învățat cu greu să spun „nu”, iar această lecție m-a schimbat pentru totdeauna.
Am crezut că mutarea la mare va fi începutul unei vieți liniștite alături de soțul meu, Vlad. Dar liniștea noastră s-a spulberat când mama lui, doamna Mariana, a venit să locuiască cu noi, aducând cu ea vechile prejudecăți și conflicte nerezolvate. Povestea mea este despre lupta dintre dorința de a aparține și nevoia de a-mi păstra demnitatea într-o familie care nu m-a acceptat niciodată cu adevărat.
Mă numesc Raluca și, după ani de agitație în București, am decis împreună cu soțul meu, Vlad, să ne mutăm la Constanța, visând la liniște și aer sărat. Dar visul nostru s-a transformat rapid într-un coșmar când rudele au început să ne invadeze spațiul și intimitatea, fără să țină cont de limitele noastre. Povestea mea este despre curajul de a pune granițe, chiar și atunci când familia nu înțelege sau nu acceptă.
