Într-o noapte de vară, am plecat spre maternitate convinsă că voi naște al doilea copil. Nimic nu m-a pregătit pentru șocul de a mă întoarce acasă cu tripleți și pentru furtuna care avea să se abată asupra familiei noastre. Povestea mea este despre frică, epuizare, dar și despre forța neașteptată pe care o găsești când nu mai ai de ales.
Niciodată nu voi uita momentul în care asistenta a ieșit alergând din sala de nașteri, cu ochii mari și voce tremurândă: „Domnule Ionescu, trebuie să intrați, soția dumneavoastră are nevoie de dumneavoastră acum!” Povestea mea nu este doar despre miracolul neașteptat al nașterii tripleților, ci și despre frica paralizantă, certurile cu părinții mei, și lupta pentru a ține familia unită când totul părea să se destrame. Într-o noapte de iarnă, la Spitalul Universitar din București, am învățat ce înseamnă să fii tată, soț și fiu, toate în același timp.
Mă numesc Maria Ionescu și viața mea s-a schimbat radical când am aflat că sunt însărcinată cu tripleți, iar medicii mi-au spus că inima mea nu va rezista. Am fost pusă în fața unei alegeri imposibile: să renunț la unul dintre copiii mei pentru a-i salva pe ceilalți, sau să risc totul. Povestea mea este despre curaj, disperare, dragoste și prețul pe care îl plătește o mamă când sistemul și familia nu îi sunt alături.
Sunt Maria și povestea mea începe în sala de așteptare a spitalului, cu un verdict medical care mi-a sfâșiat sufletul: dacă duc sarcina cu tripleți până la capăt, viața mea va fi în pericol. Am refuzat să aleg între copiii mei, deși toți din jurul meu, inclusiv soțul, mă presau să renunț la unul sau doi dintre ei pentru a avea o șansă la viață. Am luptat cu disperare, cu frică și cu o dragoste care m-a făcut să cred în miracole, chiar și atunci când lumea părea să se prăbușească peste mine.
Într-o noapte ploioasă, am fugit de acasă, lăsând în urmă o soție însărcinată cu tripleți și o viață pe care nu credeam că o pot duce. Ani mai târziu, mă întorc în orașul natal, măcinat de regrete, și încerc să-mi găsesc copiii, sperând la iertare. Povestea mea e despre frică, vinovăție și speranța că timpul poate vindeca răni adânci.
Andrei credea că are totul: o soție iubitoare, Natalia, și bucuria de a deveni tatăl unor tripleți. Dar viața a luat o întorsătură neașteptată când Natalia a ales un alt drum, lăsându-l pe Andrei să navigheze singur prin paternitate. Aceasta este o poveste despre dragoste, pierdere și călătoria de a găsi pacea în mijlocul haosului.
