Am crescut cu un tată absent, care m-a privit mereu ca pe o povară. Acum, după ani de tăcere și răceală, el își dorește să mă regăsească și să-i ofer iertarea pe care nu știu dacă o pot da. Povestea mea e despre răni vechi, întrebări fără răspuns și lupta de a găsi pacea cu trecutul.
Mă numesc Irina și trăiesc o luptă între loialitatea față de mama mea, Lidia, și nevoia de liniște în propria familie. Soțul meu, Radu, nu înțelege de ce refuz să-i dau mamei cheia casei noastre, iar fiecare discuție despre asta scoate la iveală răni vechi și temeri adânci. Povestea mea e despre limite, traume nespuse și curajul de a-mi apăra spațiul personal.
Mă numesc Irina și, de când mă știu, mama mea, Viorica, a fost o prezență copleșitoare în viața mea. Povestea mea este despre lupta dintre dorința de a-mi proteja familia și nevoia de a mă elibera de controlul mamei. Între presiunea soțului meu, Radu, care nu înțelege de ce refuz să-i dau mamei cheia casei noastre, și amintirile apăsătoare din copilărie, mă simt prinsă într-o capcană emoțională fără ieșire.
O mamă ar trebui să-și iubească copiii în mod egal. Cum poate o mamă să favorizeze un copil și să-l neglijeze pe celălalt? Din păcate, se întâmplă. Propria mea fiică este un exemplu clar. Fiica mea, Andreea, este o femeie mândră care a ieșit doar cu bărbați din familii înstărite. Și-a ales un soț care era un avocat de succes. Dar acum, mă tem că va trebui să-mi iau nepoata în grijă.
