Cu un nou-născut acasă, am acceptat un job part-time pentru a ajuta cu cheltuielile. Dar, în loc de ușurare, acesta a adus cerințe financiare neașteptate din partea partenerului meu.
Ana prețuia momentele liniștite din sufrageria ei modestă, unde se putea relaxa alături de fiul ei, Andrei, după o zi lungă. Își imagina o seară liniștită, dar o confruntare bruscă cu fostul ei soț, Mihai, legată de plățile pentru pensiunea alimentară, i-a spulberat speranțele, lăsând în urmă un val de amărăciune și tensiuni nerezolvate.
Eu și soțul meu ne-am căsătorit acum patru luni. El are o mamă (divorțată de tatăl lui) și o soră mai mare care este căsătorită și are un copil. Toți locuiesc în aceeași casă, iar pentru o lună după nunta noastră, am locuit și noi cu ei. Soacra mea are o personalitate foarte dificilă. De fiecare dată când soțul meu îmi cumpără ceva, ea întreabă mereu: „Dar eu?”
Ai cumpărat din nou lucruri inutile și acum ți-e frică să recunoști? Oprește-te din a-mi risipi banii! Ești o povară pentru mine, nu lucrezi – fii mai atentă.
Eu și soțul meu ne-am căsătorit acum patru luni. El are o mamă (divorțată de tatăl lui) și o soră mai mare care este căsătorită și are un copil. Toți locuiesc în aceeași casă, iar pentru o lună după nunta noastră, am locuit și noi cu ei. Soacra mea are o personalitate foarte dificilă. De fiecare dată când soțul meu îmi cumpără ceva, ea întreabă mereu: „Dar eu?”
Acum cinci ani, socrii mei au împrumutat o sumă semnificativă de bani de la noi. La acea vreme, era o sumă mare pentru noi. Erau bani din indemnizația mea de maternitate și economiile noastre. Banii stăteau acolo. Socrii mei aveau nevoie urgentă să repare ceva la casa lor de vacanță. Soacra mea, doamna Maria, își iubește casa de vacanță.
„Am trăit modest. S-a întâmplat să nu termin facultatea și am lucrat mereu fie în construcții, fie într-o fabrică, uneori chiar făcând munci ocazionale. Soția mea, Ana, deși a absolvit facultatea, nu a lucrat în domeniul ei. De mulți ani, ea este consilier de vânzări într-un magazin de cosmetice,” povestește Gheorghe. Prețurile cresc și avem nevoie de tot mai mulți bani. Fiica noastră crește și în curând va merge la liceu.
După ce m-am căsătorit cu Andrei imediat după facultate, m-am mutat cu el, lăsând-o pe sora mea mai mică, Ioana, să rămână cu părinții noștri. Acum, la 30 de ani, Ioana încă locuiește acasă, iar recenta noastră vizită pentru a ajuta la fermă a dezvăluit tensiuni familiale adânc înrădăcinate și dificultăți financiare.
Într-un act surprinzător de altruism, mama mea, cu inima mare, a renunțat la moștenirea ei, un apartament confortabil, în favoarea surorii ei mai mari, Victoria. Victoria, deși deține un apartament modest cu două camere unde locuiește împreună cu fiul ei, nora și cei doi copii ai lor, a fost considerată mai necesitoasă. Între timp, eu sunt înghesuit trăind cu socrii, economisind fiecare ban pentru o ipotecă și am de asemenea un frate mai mic la care trebuie să mă gândesc. Se pare că luptele noastre sunt invizibile pentru mama mea. Mătușa Victoria, fiind mai în vârstă, cumva întotdeauna ajunge să fie prioritatea.
