Sora mea m-a avertizat că mătușa noastră și fiul ei se vor muta în curând în apartamentul meu. În ciuda încercărilor mele de a obține mai multe informații, mama a rămas tăcută cu privire la detalii. Tot ce știam era că Mătușa Elena avea doi copii: un fiu pe nume Andrei și o fiică pe nume Ana. Au trecut ani, și într-o zi
Sora mea mă acuză că sunt motivul pentru care soțul ei a părăsit-o. Nu că ar fi plecat pentru mine. Potrivit surorii mele, dacă aș fi stat departe, ar fi putut trăi o viață liniștită. Sigur, s-ar fi bucurat de viața lor, dar eu aș fi continuat să închiriez un apartament în timp ce sora mea și soțul ei ar fi locuit în locuința noastră comună.
Într-o seară rece de iarnă, verișoara mea, Mihaela, a venit bătând la ușă, cu ochii plini de disperare. Soțul ei și-a pierdut locul de muncă, iar ei erau pe punctul de a-și pierde casa. Fără ezitare, le-am deschis ușa casei mele, crezând în legătura pe care o împărtășeam. Puțin știam că acest gest de bunătate va duce la o serie de evenimente care vor tensiona relația noastră până la punctul de rupere.
