Nu am putut înțelege raționamentul ei. Niciodată nu am fost bogați, dar Laura a știut întotdeauna să economisească bani pentru ceea ce considera necesar. Presupuneam că educația mea se va încadra în această categorie. Refuzul ei l-am simțit ca o trădare, dărâmând imaginea pe care o aveam despre ea ca despre sprijinul meu neclintit. Argumenta că plata pentru studiile mele ar fi echivalat cu încurajarea unui sentiment de îndreptățire și că trebuie să învăț să fiu independent, gestionându-mi propriile finanțe
Am admirat întotdeauna pe mama mea, Laura, pentru rezistența și munca ei asiduă. Totuși, decizia ei de a nu mă susține financiar prin studii a adus relația noastră la limitele rezistenței. Crescând, am crezut că economiile ei erau o lecție de responsabilitate financiară, dar pe măsură ce am crescut, a devenit clar că strângea cureaua doar când venea vorba de nevoile mele. Când a refuzat deschis să ajute la plata taxei de școlarizare la universitatea visurilor mele, relația noastră a suferit iremediabil. Neavând altă opțiune, am pornit într-o călătorie pentru a-mi finanța singur educația, înfruntând provocări care mi-au testat determinarea în moduri pe care nu mi le-am imaginat niciodată.