„Nimeni Nu Se Compară cu Tine,” a Spus Andrei După Aventura Lui
După ce m-am întors la muncă din concediul de maternitate, a trebuit să jonglez cu două ture, temându-mă că Andrei mă va părăsi curând. Această teamă a persistat până când
După ce m-am întors la muncă din concediul de maternitate, a trebuit să jonglez cu două ture, temându-mă că Andrei mă va părăsi curând. Această teamă a persistat până când
L-am întâlnit pe Andrei în agitatul oraș București. Era un bucureștean get-beget cu propriul apartament, iar relația noastră s-a mutat rapid în locuința lui. Curând, am aflat că așteptam un copil, dar viața a luat o întorsătură neașteptată.
Saveta a făcut tot ce a putut pentru a le distruge căsnicia. De îndată ce Valentina a născut, s-a mutat la mama ei, susținând că are nevoie de ajutor. Justin a rămas cu nimic.
Am luat în considerare chiar și FIV pentru că pur și simplu nu se întâmpla. Dar un an și jumătate mai târziu, s-a născut fiica noastră. În sfârșit m-am simțit ușurată—mi-am îndeplinit misiunea principală!
A sunat a doua zi, cerându-mi să reconsider. Dar am îndoieli serioase. Până la urmă, ce se spune când ești beat este adesea ceea ce simți cu adevărat. Așa că
M-am căsătorit cu un bărbat cu douăzeci de ani mai în vârstă decât mine când aveam 25 de ani și lucram ca asistentă în compania prietenului său. Familia mea nu l-a acceptat niciodată, iar acum sunt cei care caută ajutorul lui.
Andrei întotdeauna câștiga mai mult decât mine, ceea ce avea sens având în vedere educația lui superioară și faptul că era bărbat. Dar când colegii lui au început să-l batjocorească pentru că își împărtășea salariul cu mine, totul s-a schimbat.
Toate prietenele ei o invidiau pentru că găsise bărbatul perfect. Andrei era înalt, cu păr negru, ochi albaștri pătrunzători și un zâmbet fermecător. În acel moment, el deja lucra
Andrei vrea să o aducă pe bunica lui bolnavă, Elena, să locuiască cu noi. Mai mulți medici au confirmat că suferă de o boală gravă, incurabilă. Uneori are halucinații și își pierde periodic memoria, care îi revine mai târziu. Adesea pleacă de acasă și uită drumul înapoi, ceea ce provoacă căutări disperate. Comportamentul ei este imprevizibil, și uneori face zgomote de neînțeles.
Toți prietenii mei credeau că este o idee nebunească să îmi ajut copiii adulți atât de des. Totuși, am simțit că este necesar. Când fiica mea, Ioana, m-a rugat să mă mut la ea pentru o săptămână pentru a avea grijă de nepotul meu, Matei, în timp ce ea se pregătea pentru examene, am acceptat fără ezitare. S-a dovedit că aveau nevoie de ajutor cu mai mult decât doar nepotul.
Timp de doi ani, ne-am comunicat mai ales prin apeluri și mesaje text, având doar câteva întâlniri față în față înainte de nunta noastră. După căsătorie, eu și soțul meu am început să trăim separat, o decizie care a modelat tradiția noastră de familie neobișnuită.
A trecut o săptămână, iar în noaptea în care am decis să discut despre concluziile mele cu Camelia, am găsit-o ghemuită pe canapea, acoperită neglijent cu o pătură. Casa era liniștită, Iulian dormea deja, iar lumina difuză a lămpii arunca umbre peste cameră. Am început să împărtășesc observațiile mele, descriind în detaliu orele și efortul pe care le investeam zilnic, așteptând o formă de recunoaștere sau apreciere din partea ei.