Într-o sâmbătă dimineață, un telefon de la mama a zdruncinat tot ce credeam că știu despre familia mea. Pe măsură ce adevăruri ascunse au ieșit la iveală, am fost nevoită să mă confrunt cu o realitate pe care nu mi-o imaginasem niciodată. Povestea mea este despre iertare, identitate și curajul de a privi trecutul în față.
Caut sfaturi despre cum să fac față unei dezvăluiri șocante și emoționante din partea socrului meu, care m-a lăsat complet derutată.
Eu și Cătălin am visat mereu să avem un copil. După opt ani de căsnicie și nenumărate încercări nereușite, ne-am îndreptat atenția către adopție. Prietena noastră, Camelia, asistentă medicală, ne-a ajutat să găsim o fetiță. Am numit-o Sofia și am decis să păstrăm secretul adopției ei. Totuși, destinul a avut alte planuri, iar adevărul a ieșit la iveală într-un mod pe care nu l-am anticipat niciodată.
Sora mea și cu mine, amândouă în patruzecii de ani, cu familii și case proprii, credeam că știm totul despre familia noastră. Părinții noștri erau încă în viață și bine, iar weekendurile petrecute la casa lor erau o tradiție prețuită. Dar într-o sâmbătă, un apel telefonic de la mama mea a schimbat totul, dezvăluind un secret care fusese îngropat de ani de zile.
