Am crezut că mutarea la Constanța ne va salva familia de ritmul nebun din București și ne va da, în sfârșit, liniștea de care aveam nevoie. În schimb, m-am trezit gătind, spălând și strângând după rude care veneau „pentru un weekend” și plecau după două săptămâni, în timp ce soțul meu ridica din umeri și spunea că așa e familia. Am ajuns să dorm cu pastile și să-mi văd copiii fără loc în propria casă, până când într-o zi am pus limite și am devenit, pentru toți, femeia rea.