Într-o dimineață ploioasă, mi-am luat fiul de mână și am fugit de acasă, lăsând în urmă ani de abuz și tăcere. Povestesc despre frica, rușinea și speranța care m-au însoțit pe drumul spre o viață nouă, într-un sat unde toți știu totul despre toți. Mă întreb dacă, la 43 de ani, mai pot găsi curajul să mă regăsesc și să fiu fericită, chiar dacă lumea mă judecă.