Sunt Maria. De când m-am mutat cu fiul meu și nora mea, viața mea s-a transformat într-o rutină obositoare, în care am uitat cine sunt. Astăzi, o ceartă neașteptată m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva am uitat să trăiesc pentru mine.
Am rămas văduvă peste noapte, iar copiii soțului meu m-au alungat din casa în care am trăit douăzeci de ani. Am ajuns singură, fără nimic, într-un sat unde nu cunoșteam pe nimeni și unde am fost nevoită să-mi reconstruiesc viața de la zero. Povestea mea este despre pierdere, trădare, dar și despre curajul de a o lua de la capăt și despre puterea de a găsi speranță acolo unde nu mai credeam că există.
La 60 de ani, am ajuns să simt că nu mai sunt necesară în viața copiilor mei. Împreună cu soțul meu, Ilie, încercăm să găsim un sens nou pentru viețile noastre, confruntându-ne cu golul lăsat de plecarea lor. Povestea noastră e despre dor, regăsire și curajul de a ne reinventa.
