Mă numesc Ioana și povestea mea începe într-o seară ploioasă, când am realizat că bărbatul cu care am împărțit zece ani de viață nu mai era același. Între mine și Dănuț, visurile s-au transformat în reproșuri, iar iubirea în tăcere apăsătoare. Aceasta este confesiunea mea despre iluzii, compromisuri și curajul de a recunoaște că uneori dragostea nu e de ajuns.
Am trăit patru ani într-o relație cu Radu, un bărbat fără casă stabilă și fără serviciu, dar cu doi copii dintr-o căsnicie anterioară. Am oscilat între speranță și dezamăgire, între dorința de a construi ceva împreună și realitatea dură a vieții de zi cu zi. La final, am fost nevoită să aleg între ceea ce îmi dicta inima și ceea ce îmi cerea rațiunea.
Am crescut într-o familie în care tata mi-a cerut chirie pentru camera mea încă de la optsprezece ani. Acum, când el a ajuns la bătrânețe și nu mai are bani, se așteaptă să îl întrețin, iar eu mă lupt cu resentimentele și cu întrebarea ce înseamnă, de fapt, să fii familie. Povestea mea este despre datorii, iertare și limitele sacrificiului într-o familie românească.
Am fost mereu o femeie independentă, dar când l-am întâlnit pe Vlad, totul s-a schimbat. Am devenit „cealaltă femeie”, iar visul meu de fericire s-a transformat într-un coșmar plin de vinovăție, singurătate și regrete. Povestea mea nu e o poveste de dragoste, ci una despre prețul pe care îl plătești când rupi vieți pentru o iluzie.
