În noaptea în care am născut, am simțit nu doar durerile facerii, ci și cele ale trădării, când soțul meu, Radu, m-a lăsat singură cu fricile mele. Povestea mea este despre cum am trecut de la disperare la putere, cerând respectul pe care îl meritam. Am învățat să-mi găsesc vocea și să nu mai accept niciodată să fiu redusă la tăcere.
Povestea mea începe într-o seară tensionată, când am realizat că soțul meu, Radu, nu mai era cu adevărat prezent lângă mine și copilul nostru, ci trăia mai mult pentru părinții lui. Am trecut prin luni de singurătate, conflicte și rugăciuni, încercând să găsesc răspunsuri și putere în credință. În cele din urmă, am descoperit că doar cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să mă ridic și să-mi regăsesc echilibrul, chiar dacă familia noastră nu a mai fost niciodată la fel.
Într-o seară răcoroasă de toamnă, stăteam singură în sufragerie, sorbind dintr-o cană de ceai de mușețel. Fiul meu dormea liniștit în camera lui. Era doar el și cu mine acum, deși nu cu mult timp în urmă, casa noastră era plină de râsete și căldură. Totul s-a schimbat când soțul meu a plecat, susținând că și-a găsit sufletul pereche într-o altă femeie. Aveam bănuieli de luni de zile, dar realitatea trădării lui m-a lovit ca un trăsnet.
