Într-o noapte de iarnă, la căpătâiul mamei mele, am promis că voi avea grijă de sora mea mai mică, deși inima mea era sfâșiată de durere și teamă. Povestea mea este despre lupta cu pierderea, sacrificiul și încercarea de a păstra familia unită când totul pare să se destrame. Întrebarea care mă macină și azi: cât de departe poți merge pentru a-ți respecta promisiunea față de cei dragi?
Într-un sat liniștit din România, Andrei, un tânăr de șaptesprezece ani, se află la căpătâiul mamei sale, Elena, care luptă cu o boală terminală. Casa lor, odată plină de râsete și iubire, este acum umbrită de realitatea pierderii iminente. Andrei trebuie să facă față promisiunii făcute mamei sale și să găsească puterea de a-și continua viața fără ea.
„Ascultă-mă, fiule…” șopti mama. Fiecare cuvânt era o luptă. Boala îi secătuia încet viața. Zăcea în pat, emaciată. Pentru Mihai, părea doar o umbră a femeii care fusese odată. Fusese mereu înaltă, puternică și zâmbitoare. Dar acum… „Fiule, te rog, nu o lăsa pe Lidia… Are nevoie de cineva care să aibă grijă de ea. Nu e ca ceilalți…”
Simțul umorului poate fi un dar prețios, mai ales când transcende timpul. Această femeie a reușit să facă o glumă de lungă durată soțului ei, care a ieșit la iveală abia la patru ani după moartea ei. Constantin, la vârsta de 68 de ani, a descoperit că ceea ce credea că este un gest de dragoste față de soția sa târzie, Nicoleta, era de fapt o farsă amuzantă. Continuați să citiți „Înainte de a pleca, soția îi cere soțului să țină planta în viață: Secretul dezvăluit după 4 ani”
