Într-o zi de toamnă, am fost nevoită să-mi iau rămas-bun de la fetița mea, Ana, răpusă de o boală nemiloasă. În mijlocul durerii, am ales să-i donez organele, sperând că alți copii vor avea o șansă la viață. Povestea mea este despre suferință, curaj și puterea de a găsi lumină chiar și atunci când totul pare pierdut.
Într-o noapte rece de februarie, viața mea s-a schimbat pentru totdeauna când fiul meu, Radu, a căzut brusc bolnav. Am trăit fiecare clipă între speranță și disperare, încercând să-mi țin familia unită în fața unei tragedii de neimaginat. Povestea mea este despre dragoste, pierdere și lupta de a găsi sens când totul pare pierdut.
Într-o noapte rece de februarie, viața mea s-a schimbat pentru totdeauna când fiul meu, Vlad, a căzut brusc bolnav. Am trăit fiecare clipă cu disperare și speranță, luptând cu neputința și vinovăția de a nu-l putea salva. Povestea mea este despre durerea pierderii, despre cum familia mea s-a destrămat și despre întrebările care nu-mi dau pace nici acum.
Primul nostru copil s-a născut acum aproape cinci ani și așteptam cu nerăbdare sosirea celui de-al doilea. Nu ne-am imaginat niciodată că bucuria noastră se va transforma în durere, părăsind spitalul cu brațele goale.
O poveste despre o familie pe care am cunoscut-o bine. Le-am vizitat adesea și am fost martor la multe. Din fericire, situația mea este diferită! Dar iată povestea lor. A trăit un cuplu binecuvântat cu un băiat tânăr, bucuria lor nu cunoștea limite! Au făcut totul pentru el, deoarece era singurul lor copil și speranța lor pentru viitor. Soarta, însă, avea alte planuri, și nu au putut avea mai mulți copii, deși și-ar fi dorit foarte mult.
