Mă numesc Radu și am crezut mereu că familia mea va rămâne unită, atâta timp cât eu voi ține frâiele. Dar când soția mea, Mihaela, a început să-și dorească mai mult de la viață, am încercat să o opresc, convins că știu ce e mai bine pentru toți. În final, am pierdut totul, rămânând doar cu regretele și întrebările care mă bântuie în fiecare noapte.
Într-o poveste emoționantă despre pierdere și iubire, decizia unui tată de a dona inima fiului său Mihai îi oferă Emiliei o șansă efemeră la viață, amintindu-ne de natura fragilă a speranței.
Când eram mic, aveam o familie completă și fericită. Eram trei: eu, Mama și Tata. Dar viața scrie povești imprevizibile. Mama a ajuns la spital. Curând, nu mai era printre noi. Iar Tata a început să bea. A încercat atât de mult să facă față durerii. Frigiderul era adesea gol. Mă duceam la școală murdar și flămând. Am încetat
