Sunt Maria, am 63 de ani, iar într-o seară obișnuită am descoperit pe telefonul soțului meu, Ilie, mesaje care mi-au sfâșiat sufletul. Întreaga mea lume s-a clătinat, iar liniștea căminului nostru s-a transformat într-un câmp de bătălie al îndoielilor și durerii. Povestea mea e despre trădare, tăcere și curajul de a căuta răspunsuri fără să distrugi tot ce ai construit o viață.
Sunt Lidia, pensionară de peste douăzeci de ani, și trăiesc singură într-un apartament vechi din București. Deși copiii mei mă sună aproape zilnic, simt că între noi s-a așternut o distanță rece, ca un zid invizibil, iar fiecare întrebare despre sănătatea mea pare mai degrabă un ritual decât o dovadă de iubire. Povestea mea e despre singurătate, dorința de a fi cu adevărat văzută și frica ascunsă că, pentru cei dragi, am devenit doar o semnătură pe un act de succesiune.
Sunt Elena, o bunică pensionară din Pitești, care a încercat să-și arate dragostea față de nora nepotului printr-un cadou modest, dar sincer. Gestul meu, însă, a declanșat un conflict neașteptat în familie, scoțând la iveală tensiuni vechi și diferențe de mentalitate între generații. Povestea mea este despre sacrificiu, neînțelegeri și dorința de a fi acceptat chiar și atunci când nu poți oferi tot ce ți-ai dori.
Au visat la o afacere confortabilă și la șansa de a se bucura împreună de anii de aur. Dar realitatea conducerii unui B&B a fost departe de visul pe care și-l imaginaseră.
