După ce s-a pensionat acum trei ani, ea a avut în sfârșit timp să se dedice pasiunii sale pentru gătit. Sperând să-și apropie familia cu mese gătite acasă, eforturile ei au fost însă neapreciate.
Ne-am căsătorit când aveam amândoi douăzeci și patru de ani. Până atunci, eram deja însărcinată. Tocmai terminasem studiile în educație. Familiile noastre nu erau bogate, așa că a trebuit să muncim din greu. Am sărit peste concediul de maternitate și am optat pentru hrănirea cu formulă. A fost stresul sau
Ca pensionară, nu mai pot oferi sprijin financiar. Se pare că fiul meu nu mai are nevoie de mine, deoarece a încetat să mă invite și nu mai vine în vizită cu nepoata mea. Este sfâșietor să realizez că fiul meu poate m-a folosit. Am muncit din greu toată viața pentru a-i oferi ce e mai bun, chiar și luând mai multe locuri de muncă. Acum, în anii mei de aur, mă simt abandonată și singură.
Prietena mea, Maria, a decis că era timpul să-și învețe fiii o lecție. Aceștia trăiau pe spatele ei și erau perfect mulțumiți cu asta. Când răbdarea Mariei s-a epuizat, a decis că era momentul ca ei să înceapă să se descurce singuri. S-a pensionat, dar nu înainte de a-și lua toate zilele de concediu acumulate. Le-a spus copiilor că a renunțat la muncă pentru că era timpul să se pensioneze. Maria este mama a patru copii
Mă numesc Lidia și am 60 de ani. Soțul meu, Mihai, are 65 de ani. Amândoi încă lucrăm, dar ne gândim serios la pensionare de doi ani. De-a lungul vieții, am reușit să realizăm multe și să economisim o sumă decentă de bani. În general, nu suntem foarte diferiți de alții: apreciem ceea ce avem, dar desigur, ne-ar plăcea
Nu îmi place să fiu în preajma copiilor mici și nu am nicio intenție să îmi supraveghez nepoții. Acum că în sfârșit am ieșit la pensie, vreau să trăiesc pentru mine și să nu îmi petrec timpul liber având grijă de copiii altcuiva.
Doamna Maria este pensionară de mult timp. Privește pe fereastră și se întreabă ce fac acum fiicele și fiul ei adulți. Vor veni să-i ureze la mulți ani? Poate măcar vor suna? Nu vor să-și petreacă timpul liber cu o mamă în vârstă. „Îmi amintesc când soțul meu m-a lăsat cu trei copii. Nu trece o zi fără să mă gândesc la acele vremuri grele…”
Ca pensionară, nu mai pot oferi sprijin financiar. Se pare că fiul meu nu mai are nevoie de mine, deoarece a încetat să mă invite și nu mai vine în vizită cu nepoata mea. Este sfâșietor să realizez că fiul meu poate m-a folosit. Am muncit din greu toată viața pentru a-i oferi ce e mai bun, chiar și luând mai multe locuri de muncă. Acum, în anii mei de aur, mă simt abandonată și singură.
Mama și tatăl vitreg sunt acum pensionari. Ea are 65 de ani, iar el are 72. Tatăl vitreg abia mai poate merge, așa că mama are grijă de el. Întotdeauna s-au înțeles bine, sfătuindu-se reciproc și fără să se certe. Până de curând. Acum treizeci de ani, el s-a căsătorit cu o femeie cu doi copii mici, pentru care suntem foarte recunoscători. Acum suntem
Ca pensionară, nu mai pot să îmi susțin financiar fiica. Se pare că nu mai are nevoie de mine, deoarece a încetat să mă invite și nu mai vine în vizită cu nepotul meu. Este sfâșietor să realizez că fiica mea mă folosea. Am muncit toată viața pentru a-i oferi ce e mai bun, dar acum mă simt abandonată.
Este banii ei și pensia ei — de ce ar trebui să știu cât primește? – adaugă ea. Într-o zi la serviciu, colegii ei au adus în discuție subiectul sprijinirii părinților lor.
În România, vârsta tipică de pensionare variază între 62 și 65 de ani, marcând tranziția către ceea ce mulți consideră a fi „anii de aur.” Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că viața fiecărui pensionar este plină de ușurință și sprijin din partea familiei. Această poveste explorează peisajul emoțional al unei pensionare care decide că este timpul să le dea o lecție copiilor săi neglijenți.
