Într-o seară rece de iarnă, am descoperit adevărul dureros despre familia mea. Fratele meu mai mare, Andrei, a ales să-și ignore responsabilitățile părintești, lăsându-și copiii să se descurce singuri. Această poveste este despre lupta mea de a-i proteja pe nepoții mei și de a-i face pe cei din jur să înțeleagă că dragostea și grija nu sunt opționale.
Fratele meu a decis să-și crească singur cei trei copii după ce soția lui l-a părăsit pentru un coleg. De atunci, nu a mai dorit să intre într-o nouă relație. Fratele meu are studii superioare și deține chiar două diplome. De profesie, este bucătar. De când îmi amintesc, a lucrat în diverse cafenele și restaurante. Întotdeauna le-a cumpărat copiilor săi cele mai bune lucruri. Îi mulțumeau, dar cereau mereu mai mult.
Crescând, am avut o familie fericită și completă. Eram doar noi trei: eu, Mama și Tata. Dar viața are un mod de a ne surprinde. Mama a ajuns la spital și, la scurt timp după, a plecat dintre noi. Tata s-a refugiat în alcool pentru a-și alina durerea. Frigiderul era adesea gol, iar eu mergeam la școală murdar și flămând. În cele din urmă, am ajuns în plasament, unde m-a găsit mama vitregă. Dar nu toate poveștile au un final fericit.
Nu i-a păsat niciodată de mine când eram mic. Acum, vrea să ne reconectăm și îmi cere iertarea. Dar pot să-l iert după toți acești ani de neglijență?
Tata nu a putut face față pierderii ei, așa că s-a refugiat în alcool. A trebuit să mă descurc singură. Nu aveam mâncare. Nu aveam haine curate.
În acea zi, eram la stația de autobuz, așteptând autobuzul. Era neobișnuit de liniște. Doar eu și un tip la telefon. Neavând altceva de făcut, am ascultat ce spunea… „Da, dragă, o să iau niște dulciuri pe drum… Ce? Vrei pizza? Dar e în partea cealaltă a orașului… Bine, o să trec pe acolo, orice pentru tine,” mângâia tânărul la telefon. M-am întors
Uneori, insensibilitatea și aroganța oamenilor mă uimesc. Mă găsesc deosebit de indignată când cei apropiați și dragi mie comit acte deplorabile. Această poveste se desfășoară în inima României, scoțând la lumină realitățile dure ale neglijenței și consecințele tratării cu lejeritate a responsabilităților familiale.
