Am trăit șase ani alături de soțul meu, Radu, care părea să-și fi găsit refugiul etern pe canapea. Am încercat să-l motivez, să-l înțeleg, dar fiecare zi era o luptă cu indiferența și lipsa lui de implicare. Povestea mea este despre răbdare, dezamăgire și curajul de a-mi pune întrebări despre ce merit cu adevărat.
Am ajuns la marginea prăpastiei când totul părea pierdut: familia mea era pe cale să se destrame, iar eu nu mai găseam niciun sens în viață. Prin rugăciune și credință, am descoperit o forță interioară care m-a ajutat să mă ridic și să lupt pentru ceea ce contează cu adevărat. Povestea mea este despre suferință, iertare și puterea de a merge mai departe, chiar și atunci când totul pare imposibil.
Soțul meu își justifică lipsa de efort pentru a câștiga mai mult spunând că nu are motivație. El susține că, dacă am avea un copil, ar începe să muncească mai mult. Dar nu îmi place această abordare. Nu cred că a avea un copil cu venitul nostru actual este o idee bună. Suntem împreună de doi ani – am fost într-o relație timp de un an, apoi
