Sunt Elena și am crezut mereu că rolul meu de mamă nu se termină niciodată, că voi fi mereu acolo pentru copiii mei, iar când au apărut nepoții, am simțit că pot fi din nou de folos. Dar fiica mea, Irina, mi-a spus într-o zi că nu vrea să mă ocup de băiețelul ei, pentru că am „mentalități învechite”. Povestea mea e despre durerea respingerii, despre conflictul dintre generații și despre încercarea de a-mi regăsi locul într-o lume care nu mai seamănă cu cea pe care o știam.