Într-o noapte de iarnă, la căpătâiul mamei mele, am promis că voi avea grijă de sora mea mai mică, deși inima mea era sfâșiată de durere și teamă. Povestea mea este despre lupta cu pierderea, sacrificiul și încercarea de a păstra familia unită când totul pare să se destrame. Întrebarea care mă macină și azi: cât de departe poți merge pentru a-ți respecta promisiunea față de cei dragi?
Sunt Maria, o mamă care se luptă cu teama de a-și vedea fiul, Vlad, plecând la o căsuță de vară, departe de casă. Între dorința lui de independență și grijile mele materne, familia noastră se destramă încet, iar fiecare discuție devine o luptă între generații. Povestea mea e despre dragoste, control, frică și curajul de a lăsa pe cineva drag să-și trăiască propriul drum.
La 27 de ani, credeam că am tot ce mi-am dorit: o familie frumoasă, un soț iubitor și un băiețel minunat. Dar distanța tot mai mare dintre soțul meu, Radu, și fiul nostru, Vlad, a început să mă macine pe dinăuntru. Povestea mea este despre tăceri dureroase, conflicte nespuse și lupta de a ține o familie unită când dragostea pare să nu mai fie de ajuns.
Am o prietenă pe nume Clara, care are 68 de ani. Recent, a fost internată în spital din cauza unui accident vascular cerebral, dar nu cunosc toate detaliile. Ar putea fi din cauza vârstei sau a unui stil de viață nesănătos (dietă proastă, lipsă de exercițiu fizic etc.). Fiul ei, Lucian, locuiește de câțiva ani într-un alt județ, la 800 de kilometri distanță. Are propria familie acolo, o soție și copii. Dintr-o dată, mama lui
În drum spre petrecerea unei prietene, am decis să cumpăr un buchet de flori ca un gest drăguț pentru cadoul ei. Când plecam de la florărie, un tânăr băiat cu ochii plini de tristețe s-a apropiat de mine. M-a întrebat dacă ar putea cumpăra florile pentru mama sa. Motivul cererii lui m-a lăsat în șoc și tristețe.
