Sunt Mariana, mama Anei, și povestea mea este despre lupta dintre dragostea de mamă și nevoia de a-mi proteja liniștea sufletească. Am trăit ani de zile cu teama că fiica mea va alege să se întoarcă la soțul care a rănit-o, iar eu să fiu nevoită să-i închid ușa. Povestea noastră e despre limite, sacrificii și curajul de a spune „ajunge”.
Am crezut că dragostea de mamă nu cunoaște limite, dar am aflat pe pielea mea cât de fragilă poate fi încrederea atunci când familia se destramă. Povestea mea începe în ziua în care fiica mea, Ana, mi-a spus să plec din casa pe care i-am dăruit-o. Încă mă întreb dacă am greșit iubind prea mult sau dacă lumea s-a schimbat prea tare pentru mine.
Sunt Mariana, o mamă prinsă între dragostea pentru fiica mea, Emilia, și principiile care mi-au ghidat toată viața. Povestea noastră e plină de lacrimi, reproșuri și alegeri imposibile, iar fiecare zi mă pune în fața unei dileme: să-mi protejez fata sau să-mi apăr sufletul? Întrebarea care mă macină e dacă mai există cale de împăcare când totul pare pierdut.
La 63 de ani, mă aflu prinsă între dorința de a-mi sprijini fiica, Ana, care crește singură un copil, și teama de a-mi lăsa în urmă viața construită cu greu în România. Propunerea Anei de a mă muta la Cluj pentru a o ajuta și a începe o viață nouă mă tulbură profund, mai ales când familia mea se împarte între susținere și reproșuri. Povestea mea este despre curaj, sacrificiu și întrebarea dacă, la o vârstă înaintată, mai avem dreptul să alegem pentru noi sau trebuie să ne supunem nevoilor celor dragi.
