Într-o seară rece de noiembrie, l-am surprins pe soțul meu, Mircea, numărând bani pentru păcănele, nu pentru pâine. De atunci, am început să mă simt tot mai străină în propria familie, luptând cu tăcerea și cu rușinea care mă apăsa zilnic. Povestea mea este despre curajul de a rupe lanțul dependenței și despre prețul pe care îl plătești când alegi să nu mai taci.
Mă numesc Ivana și am crezut mereu că familia e zidul meu de sprijin. Dar când fiul meu, Radu, s-a îmbolnăvit grav, am descoperit cât de fragilă e solidaritatea celor dragi. Povestea mea e despre singurătate, dezamăgire și curajul de a merge mai departe când toți ceilalți se dau la o parte.
Am pierdut brațul drept într-un accident de muncă, dar nu și dorința de a cânta la chitară. Povestea mea este despre lupta cu prejudecățile, cu sărăcia și cu propria familie, care nu a crezut niciodată că voi mai putea fi fericit. Am găsit puterea să mă ridic și să-mi urmez visul, chiar dacă totul părea pierdut.
Am crescut într-o garsonieră mică din cartierul Ferentari, unde mama și bunica făceau minuni cu puținul pe care îl aveam. Tatăl meu nu a făcut niciodată parte din viața mea, deși știa că exist, iar absența lui a fost o rană deschisă care mi-a modelat copilăria și adolescența. Povestea mea este despre lupta zilnică pentru supraviețuire, despre rușinea sărăciei și despre întrebările fără răspuns care m-au urmărit mereu.
