"Îngrijirea Bunicii Lia: Când Răbdarea se Epuizează"

„Îngrijirea Bunicii Lia: Când Răbdarea se Epuizează”

Lia nu este o bătrână rea, iar eu mă consider o persoană compasivă și înțelegătoare. Dar îngrijirea ei devine din ce în ce mai dificilă. La 94 de ani, Lia a suferit o cădere acum doi ani, rezultând într-o fractură de compresie a coloanei vertebrale. După luni de repaus la pat, a început să meargă din nou, dar provocările îngrijirii își pun amprenta asupra mea. Aceasta este povestea mea de luptă și emoțiile complexe care vin odată cu îngrijirea unei persoane dragi în vârstă.

"Locuind cu Mama în Timp ce Sora Mea Își Construia Propria Viață: Dar Testamentul Mamei Nu Menționa că Casa va Fi a Mea"

„Locuind cu Mama în Timp ce Sora Mea Își Construia Propria Viață: Dar Testamentul Mamei Nu Menționa că Casa va Fi a Mea”

Crescând, eu și sora mea ne certam adesea. Ea este cu trei ani mai mică decât mine, iar părinții noștri, în special mama, luau aproape întotdeauna partea ei. Școala era puțin mai ușoară: fără părinți în preajmă, ceilalți copii mă înțelegeau și o criticau adesea pe Victoria pentru aroganța și vanitatea ei. Nu trecea o zi fără ca ea să-mi batjocorească înfățișarea.

"De ce ești atât de încăpățânată, mamă? Nu te ducem la azil": Casa s-a vândut repede, iar banii au fost împărțiți

„De ce ești atât de încăpățânată, mamă? Nu te ducem la azil”: Casa s-a vândut repede, iar banii au fost împărțiți

Victoria avea aproape optzeci de ani. Fiica ei, Lili, și fiul ei, Matei, discutau despre vânzarea casei în care locuia. Au decis să o aducă pe mama lor în oraș. Dar Victoria nu era fericită cu această decizie. Părinții ei trăiseră acolo toată viața. Nu voia să-și părăsească orașul natal. Dar copiii ei nu renunțau, aducând constant în discuție acest subiect. Victoria se simțea prinsă la colț și neajutorată.

Așezarea Mamei Sale într-un Azil de Bătrâni: Cuvintele pe care i le-a Spus Fiului Său îl vor Bântui pentru Totdeauna

Așezarea Mamei Sale într-un Azil de Bătrâni: Cuvintele pe care i le-a Spus Fiului Său îl vor Bântui pentru Totdeauna

Într-o seară, mă întorceam de la muncă când l-am observat pe vecinul meu, Mihai, stând pe verandă, cu lacrimi curgându-i pe față. Un bărbat de vârstă mijlocie, privea în gol, incapabil să-și ascundă durerea. Era clar că se întâmplase ceva semnificativ. M-am apropiat de el și l-am întrebat dacă pot face ceva pentru a-l ajuta. Mi-a răspuns: „Nimeni nu mă mai poate ajuta acum, e prea târziu…”

"Locuind cu Mama în Timp ce Sora Mea Își Construia Propria Viață: Dar Testamentul Mamei Nu Menționa că Casa va Fi a Mea"

„Locuind cu Mama în Timp ce Sora Mea Își Construia Propria Viață: Dar Testamentul Mamei Nu Menționa că Casa va Fi a Mea”

Crescând, eu și sora mea ne certam adesea. Ea este cu trei ani mai mică decât mine, iar părinții noștri aproape întotdeauna îi luau partea, mai ales mama. La școală era puțin mai ușor: fără părinți în preajmă, ceilalți copii mă înțelegeau și adesea o criticau pe Victoria pentru aroganța și vanitatea ei. Nu trecea o zi fără ca ea să-mi batjocorească înfățișarea.