Sora mea, Elena, este cu patru ani mai mare decât mine. Am fost de nedespărțit în copilărie. Ea mereu mă apăra la școală și mă ajuta cu temele. Tatăl nostru ne-a crescut singur după ce mama a murit. Dar un obiect de familie ne-a despărțit, și nu ne-am mai împăcat de atunci.
Când am decis să mă căsătoresc cu Andrei, părinții mei aveau rezervele lor și au încercat să mă convingă să termin facultatea înainte de a mă gândi la căsătorie. Le-am spus apoi că sunt însărcinată și au fost imediat de acord. Dar un lucru mă îngrijora: viitoarea mea soacră era împotriva căsătoriei noastre. Nu-mi amintesc cine a spus că mamele singure sunt foarte
Familia ei nu a fost mulțumită de decizia ei. Copiii ei au insistat să se răzgândească și să se întoarcă imediat, altfel vor rupe legăturile cu ea.
De aproape doi ani, eu și soțul meu nu am avut niciun contact cu tatăl lui. Acest om, care se vede pe sine ca un model de virtute, nu întruchipează decât credințe învechite și dăunătoare. Conversațiile cu el sunt mereu toxice, însă soțul meu, Andrei, încă se luptă să vadă pe deplin influența negativă a tatălui său. Socrul meu, Ion, crede că locul unei femei este în bucătărie și în sala de nașteri.
Mi-am petrecut întreaga viață crescându-mi fiica, iar acum o ajut cu nepoata mea. Dar se pare că au uitat că pot avea și eu probleme personale care nu au legătură cu ele. M-am căsătorit la 21 de ani. Mihai era un bărbat liniștit și muncitor. Într-o zi, i s-a oferit un job rapid – o călătorie de două săptămâni cu camionul pentru a livra niște mărfuri. Până în ziua de azi, nu știu ce s-a întâmplat.
„Nu mi-am imaginat niciodată că la cincizeci și doi de ani voi deveni o astfel de batjocură, și totul datorită propriei mele fiice,” îi mărturisește Victoria prietenei sale. „Muncești două slujbe toată viața, economisești fiecare bănuț, accepți orice muncă suplimentară doar ca fiica ta să aibă mai mult, și în final, ea te acuză că i-ai furat! Și nu doar atât, dar…”
După o ceartă devastatoare, relația mea cu mama s-a destrămat complet. Deși am o familie suportivă și o viață confortabilă, sunt disperat să refac legătura noastră, dar ea refuză să mă vadă.
De fiecare dată când îmi aude vocea, spune că este prea ocupată și închide. Este mereu la fel. L-am întrebat pe fiul meu, Andrei, de ce Maria mă ignoră, dar el doar a ridicat din umeri.
Mama mea a început să arate interes pentru viața mea abia după divorț. Acum, încearcă să se reconecteze, întrebându-se de ce interacțiunile noastre sunt atât de distante, deși ea a fost cea care s-a îndepărtat.
– Nu știu ce să fac! – suspină doamna Maria, în vârstă de șaizeci de ani. – Fiul meu îi ia mereu apărarea soției sale! Este întotdeauna de partea ei, indiferent ce spun eu. „Mamă,” spune el, „nu-ți face griji, Andreea știe ce face, nu e proastă…” El crede că Andreea are întotdeauna dreptate! Chiar și atunci când face ceva greșit.
Adesea, familiile îngrijesc rudele în vârstă din motive egoiste, doar pentru a se confrunta cu dispute amare privind moștenirea după decesul acestora. În această poveste, împărțirea bunurilor duce la consecințe neașteptate și dezvăluie rupturi profunde în familie.
Ea era cu trei ani mai mare decât mine. Am fost mereu foarte apropiate. Victoria întotdeauna m-a apărat la școală și m-a ajutat cu temele. Mama ne-a crescut singură. Dar o moștenire de familie ne-a despărțit, și nu am reușit niciodată să ne reparăm relația.
