Mă numesc Irina și locuiesc într-un cartier liniștit din București. Povestea mea este despre cum prietenia cu vecina mea, Camelia, începută din solidaritate între mame, s-a transformat într-o sursă de stres și sentiment de exploatare. Prin conflicte zilnice, cuvinte nerostite și lupta pentru propriile limite, am ajuns să mă întreb: unde se termină ajutorul și unde începe abuzul?
Când am devenit bunică, am simțit că viața mea capătă din nou sens. Am vrut doar să fiu aproape de fiul meu, de nora mea și de nepotul meu, dar dorința mea de a ajuta a dus la conflicte și la o ruptură dureroasă. Povestea mea este despre granițe, iubire și nevoia de a fi acceptat într-o familie care se schimbă.
Sunt prinsă într-o situație dificilă cu rudele mele. M-au exclus de la o reuniune de familie, etichetându-mă drept „distantă”, iar acum se așteaptă să îi găzduiesc în casa mea, insistând că suntem „apropiați”. Cum ar trebui să gestionez această situație?
